Aşa cum îi stă bine unui nou an, unui nou început, maestrul Radu Popa, dirijor, a hotărât să deschidă primul concert simfonic al anului 2015, la Filarmonica Banatul Timișoara, vineri 9 ianuarie, de la ora 19, cu imaginile unui răsărit de soare, cu o pastorală plină de duioşie şi prospeţime. Este vorba despre prima parte — Imagini de dimineaţă din lucrarea Peer Gynt, alcătuită din două suite compuse de Edvard Grieg, despre ai cărei geneză vom spune câteva cuvinte.
Mircea Tătaru, din cadrul Filarmonicii Banatul Timișoara, a explicat că, după primirea unei scrisori de la scriitorul norvegian Henrik Ibsen, care-i propunea să scrie muzica la drama sa „Peer Gynt”, Grieg s-a apucat entuziast să compună muzica la lucrarea care va deveni apogeul activităţii sale creatoare. Dacă poemul lui Ibsen este o satiră îndreptată împotriva părţilor slabe ale firii norvegienilor, prin întruchiparea aventurilor lui Peer Gynt, Grieg, din contră, a considerat că muzica sa trebuie să dezvăluie părţile luminoase, pozitive ale sufletului omenesc. Datorită muzicii lui Grieg, se poate spune că drama lui Ibsen a început să atragă atenţia publicului. Pentru că ea se baza pe un basm popular norvegian, Grieg a folosit din plin unele caracteristici ale folclorului norvegian în temele sale. Întâmpinând greutăţi în prezentarea dramei în străinătate, Grieg a selecţionat 8 din cele 23 de scene muzicale şi le-a publicat în două suite. Imagini de dimineaţă reprezintă scena răpirii lui Ingrid şi refugierea în munţi. Cu toate că este o muzică transparentă, cu armonii schiţate, vom desluşi un sistem de referinţă romantic, tipic muzicii lui Grieg, dar care totuşi, fără convulsiile romantismului, ne poartă cu intensitate în trăiri emoţionale.
Urmează o primă audiţie pentru Timişoara — Concertul pentru violă şi orchestră în sol minor de Cecil Forsyth. Compozitor englez, Forsyth s-a născut în celebrul orăşel Greenwich, despre care ştim că a fost desemnat convenţional drept meridianul de referinţă, longitudinea 0. A trăit 71 de ani, ultimii 27 la New York, unde s-a şi stins din viaţă, în 1941. A cântat la violă în mai multe orchestre din Londra, a compus diferite lucrări pentru instrumentul preferat, dar şi două opere, creaţii corale. A scris cărţi despre Opera Engleză, orchestraţia corală, despre muzică şi naţionalism şi chiar o istorie a muzicii, un proiect realizat fragmentat. Concertul este destul de clasic, fără aventuri moderniste. Are la început umbre şi o atmosferă întunecată, dar finalul este viu şi plăcut. Vom asculta concertul în interpretarea violistului Ladislau Cristian Andriş.
La finalul concertului simfonic al orchestrei Filarmonicii Banatul vom asculta Simfonia nr.4 în si bemol major, op.60 de Ludwig van Beethoven.
Pe nedrept considerată ca intermediar între titanicele simfonii a III-a şi a V-a, Simfonia a IV-a, deşi a fost compusă aproape paralel cu a V-a, este mult mai liniştită, mai limpede, totuşi profundă şi plină de spirit, parcă ocupând un loc imediat după simfonia a II-a. Ascultând-o, putem să ne imaginăm că perioada în care a fost compusă a fost cea mai fericită din viaţa titanului muzicii simfonice – mai explică Mircea Tătaru.
