Pe un soare blând, așa cum a fost și în timpul evenimentelor din decembrie 1989, în urmă cu 27 de ani, prof. univ. dr. Lorin Fortuna, unul dintre liderii Revoluției Române din 1989 de la Timișoara, a fost condus pe ultimul drum, marți 29 noiembrie, și înmormântat în Cimitirul Eroilor.
I-au fost alături familia și un grup de revoluționari, unii veniți chiar de la București, dar a fost ignorat în totalitate de autorități. „A avut un bagaj de luptă progresistă pentru libertate, democrație și drepturile fundamentale pe care nimeni nu i-l poate contesta în România, practic este liderul mutual acceptat de noi toți al momentului Revoluției din 1989 de la Timișoara, este și va rămâne unul dintre liderii revoluției”, a declarat Liviu Bacana, luptător cu rol determinant.
„Este o mare pierdere a mișcării revoluționare din decembrie 1989. Prof. Lorin Fortuna a fost unul dintre liderii Revoluției Române din Timișoara. Pe 20 decembrie 1989, a format Frontul Democrat Român, împreună cu alți luptători. Fortuna este o mare pierdere pentru noi toți. Ceea ce am reușit să izbândim în 1989 s-a datorat și lui. Tânăra generație trebuie să cunoască aceste lucruri, prin cărțile de istorie”, a spus Virgil Hosu, președintele ALTAR Timișoara, luptător cu rol determinant.
„Moartea profesorului Lorin Fortuna este o mare pierdere, fiindcă el a fost unul dintre liderii Revoluției din 1989 de la Timișoara. În 20 decembrie a fost liderul celor din balconul Operei Timișoara, când s-a format Frontul Democrat Român din care am făcut parte mai mulți luptători, inclusiv eu. Sunt dezamăgit că autoritățile nu sunt prezente aici, la înmormântarea lui Lorin Fortuna”, a concluzionat Dinu Buhăianu, luptător cu rol determinant.
Redăm în continuare o mărturisire a prof. Lorin Fortuna, despre evenimentele din decembrie 1989, păstrată de Marius Mioc, pe blogul lui personal mariusmioc.wordpress.com
„În acea noapte aşteptăm ivirea zorilor cu nişte sentimente foarte pesimiste. Şi, deşi ne era frică, la toţi ne era frică, ajunsesem în faza în care nu mai vorbeam unul cu altul. Terminaserăm de redactat proclamaţia şi o păstram câţiva acolo ca să fim siguri că dacă, în sfârşit, măcar unul să scape, să o poată, dacă vom fi atacaţi să o poată scoate. Ei, vreau să vă spun că în jurul orei 6… Până atunci, un alt sentiment al amărăciunii noastre, am omis să spun, era şi faptul că aveam impresia că efortul nostru, iniţiativa noastră de a organiza întreprinderile, de a ne asocia întreprinderile, de a declanşa greva generală în întreprinderi, eşuase. Judecam în felul acesta pentru faptul că de fapt, aşa cum v-am spus, am rămas aproape singuri. Mai vreau să menţionez că lumea care rămăsese acolo, mai ales cei de jos, erau oameni foarte simpli. Încă o dată remarc lipsa acută a intelectualilor. Cu deosebită părere de rău. Şi, în jurul, deci trăiam acest sentiment oarecum al eşecului şi aşteptam să vedem ce se va întâmpla cu noi. În jurul orei 6 însă, a sosit gâfâind primul om de jos, care pentru noi probabil că a avut acelaşi efect pe care l-a avut soldatul de la Maraton, şi care ne-a spus, ţin minte şi acuma, „vine 6 Martie!”. 6 Martie fiind una din marile întreprinderi timişorene. Ei, atunci am început să prindem curaj. Iar după asta au început să vină pe rând şi să ne spună: vine Electromotorul, vine ELBA, vine…, veneau celelalte unităţi mari din Timişoara, mai mari sau mai mici, şi ne-am dat seama că de fapt le trebuise o noapte întreagă să rumege ideea, să se hotărască, probabil mulţi s-au dus acasă, să-şi prevină familiile asupra gestului, dar am constatat că populaţia Timişoarei, întreprinderile Timişoarei, nu ne-au abandonat de fapt”,
Dumnezeu să-l odihnească!
Acasă Actualitate Revoluționarul Lorin Fortuna a fost înmormântat în Cimitirul Eroilor din Timișoara
