Cele trei cluburi Rotary din Timişoara au decis ca preluarea colanului de către fiecare dintre cei trei preşedinţi, mai exact schimbarea echipelor care au condus cluburile cu altele, noi, să se facă, pentru prima oară în istoria Rotary Timişoara, împreună. S-a petrecut ieri, la Filarmonica Banatul, într-o atmosferă de bucurie. Un membru Rotary nu poate fi preşedinte decât o singură dată în viaţă, un singur an! Un principiu internaţional, care ţine de schema democratică a recunoaşterilor valorilor umane, a importanţei fiecărui membru Rotary, a implicării, în general. Un principiu similar se aplică în San Marino, un mic stat ataşat Italiei, în care fiecare cetăţean ajunge… preşedinte. O dată în viaţă, un singur an! Asta, democraţie! Dacă acest principiu ar funcţiona în politică, toate ne-ar merge mult mai bine. Cred că nici măcar inundaţii nu am mai avea, pentru că nici Dumnezeu nu s-ar mai supăra pe noi. Ceea ce însă este sigur, se referă la câteva trăsături dominante ale infantililor de politicieni, în special, al celor de la putere, care au următoarele defecte evidente: aroganţă, stridenţă, paranoia, infatuare, narcisism, lordoză (merg cu capul pe spate, ca nişte arcuiţi infatuaţi), sadism, mercantilism, laşitate, servilism şi altele. Lista poate continua. Dacă dependenţa de listele de candidatură ar fi controlată de limitarea intrării pe acestea, cu alte reguli de timp, nu patru ani, nu cinci ani (cu repetiţii pe spatele nostru, al proştilor!), atunci „aleşii” ar fi mai umani, mai sociabili, mai atenţi în jurul lor, modeşti, capabili de o comunicare normală, nonviolentă, ar fi mai limitaţi în accesele lor de dominaţie, de supremaţie, din care se cred cel puţin zei. Un filozof grec spunea că nenorocirile încep acolo unde insul se crede zeu. La noi, „zeii” sunt peste tot. Primul, Băsescu, urmat de cei creaţi după chipul şi asemănarea lui. Problema politicienilor care sunt şi membri Rotary este că în cluburi nu mai sunt „cei ce sunt”. În cluburi, ei sunt persoane obişnuite, colegi, prieteni, etica Rotary interzice accesele de aroganţă şi certurile. Este un fel de egalitarism… elitist! Şi e frumos! Este frumoasă prietenia rotariană, ca şi capacitatea de comunicare în grup, cea care ridică standardul de imagine individuală şi de grup. Este frumos să fii rotarian, cum este frumos să ajuţi, să te implici şi să te pui pe tine în plan îndepărtat, interesul de implicare fiind generat şi dirijat către comunitate. Prietenia rotariană este deasupra intereselor politice şi de clan. Spiritul rotarian este vălul care mângâie prea multele asperităţi ale unei societăţi imperfecte. Joi seara, spiritul democratic a adus alţi preşedinţi, alte echipe, alte semne…Asta-i democraţia. Ce păcat că societatea nu poate funcţiona la fel.
