Astăzi, sâmbătă, 3 ianuarie, se împlinesc 7 ani de la trecerea în nefiinţă a lui Petru Dugulescu, primul pastor baptist care a avut două mandate de deputat în Parlamentul României.
Dugulescu a fost fondator de biserici, precum şi al liceelor creştine penticostal şi baptist din Timişoara. El este recunoscut şi ca erou al libertăţii. În decembrie 1989 a rostit împreună cu cei 100.000 de timişoreni uniţi în faţa Operei rugăciunea Tatăl Nostru. De asemenea, Dugulescu a fost implicat în numeroase proiecte sociale de sprijin a copiilor orfani, a bătrânilor şi a bolnavilor.
“În aceste zile ne amintim cu mare drag de marele om Dugulescu, de pasiunea lui pentru semenii aflaţi în suferinţă, acei bătrâni uitaţi «în blocurile comuniste din beton», de dragostea sa pentru «copiii României de mâine», de provocările lui adresate nouă tuturor de a-i împărtăşi viziunea lărgirii Împărăţiei lui Dumnezeu prin acţiuni de caritate, prin vestirea Evangheliei în cele mai îndepărtate cătune ale României.
«Dugu» era permanent ancorat în slujire. Se gândea întotdeauna la fondurile de care avea nevoie Isus Speranţa României pentru ca visele copiilor şi ale bătrânilor să nu fie spulberate. Se întorcea obosit din călătoriile lungi din SUA, unde predica Evanghelia şi provoca oamenii să facă donaţii pentru proiectele aflate în derulare care vizau copiii, bătrânii, evangheliştii.
Tatăl Ceresc a hotărât ca în 3 ianuarie 2008 sa-l cheme pe « Dugu » la odihna binemeritată. Vestea plecării sale a fost un şoc pentru întreaga comunitate. Şi acum, când s-au scurs mai bine de 7 ani de la plecare sa în veşnicie, ne amintim cu mare drag de OMUL Dugulescu, de râsul lui molipsitor, de pasiunea lui pentru lucrare şi ne străduim să-i continuăm viziunea”, a povestit pastorul Laurenţiu Timiş, directorul Asociaţiei Fraţii lui Onisim Timişoara.
Petru Dugulescu s-a născut în data de 18 noiembrie 1945 la Chelmac, judeţul Arad, într-o familie de credincioşi evanghelici care şi-a crescut cu greutate odraslele. „Pătru Pocăitul”, cum era stigmatizat în vremea copilăriei, a încercat să fugă de Dumnezeu, dar, pe când a împlinit 20 de ani, Mântuitorul Isus s-a apropiat de el şi i-a schimbat viaţa pentru totdeauna. Devenind pastor şi evanghelist el s-a dedicat pentru lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu. S-a căsătorit cu Mărioara în anul 1969 şi a fost binecuvântat cu 4 copii: Ligia, Cristina, Cristian şi Eunice. S-a bucurat şi uneori s-a mâhnit şi pentru nepoţii lui dragi: Marcus, Andra, Jacqueline, Lucas şi Iustin.
A fost pastor baptist în regimul comunist. A slujit la Biserica Baptistă din Haţeg între anii 1974-1986, iar din data de 1 martie 1986 până în anul 2002 a fost pastor la Biserica Baptistă Betel din Timişoara. Din anul 2004 a început lucrarea misionară în zona Calea Şagului, unde a deschis Biserica Baptistă Eclesia.
A fost apreciat ca fiind un luptător al Revoluţiei, un erou al libertăţii şi în decembrie 1989 a rostit împreună cu mulţimea adunată în faţa Operei, rugăciunea Tatăl Nostru, fiind recunoscut ca un lider spiritual.
Din dragostea sa pentru persoanele aflate în nevoie, Petru Dugulescu a înfiinţat Asociaţia Evanghelistică şi de Caritate „Isus Speranţa României”. Credinţa si dragostea pentru oameni l-au motivat să caute resurse pentru susţinerea proiectelor asociaţiei. A străbătut mii de kilometri pentru răspândirea evangheliei şi a susţinut financiar misionari în întreaga ţară. Copiii orfani i-au fost aproape de suflet şi au făcut parte din viaţa lui, astfel că în anul 1992 a înfiinţat Casa Fraţii lui Onisim. Tot „tata Dugu”, cum spun băieţii de la Onisim, a deschis „Casa Betania”, un azil pentru bătrânii şi fete cu handicapat la Haţeg, asigurând de asemenea hrana zilnică, „Mana”, pentru 40 de bătrâni din Timişoara.
Tot el a fost fondatorul liceelor creştine penticosal şi baptist din Timişoara, dar şi a acţiunii „Marşul Învierii”, manifestare cu caracter religios, recunoscută pe plan naţional şi internaţional pentru spiritul creştin şi ecumenic.
Anual organiza Crăciunul orfanilor şi Paştele orfanilor, în cea de-a doua zi a Naşterii Mântuitorului şi a Praznicului Învierii.
Petru Dugulescu a fost primul pastor baptist care a fost ales în Parlamentul României în calitate de deputat pentru doua mandate consecutive, începând cu anul 1992 până în anul 2000. El a căutat să-L facă cunoscut pe Dumnezeu cât mai mult, fiind fondatorul Grupului de Rugăciune din Parlamentul României.
O parte din experienţele sale trăite în timpul slujirii de pastor se regăsesc în cele doua volume autobiografice, „Ei mi-au programat moartea” şi „Democraţie şi persecuţie”. Încercând să definească propria slujire pentru Dumnezeu, Petru Dugulescu şi-a aşternut gândurile pe hârtie, în minunatele volume de poezii „Călătorii enigmatici” şi „Apus de Mileniu”. Scrierile sale transpun în cuvinte credinţa, dragostea şi devoţiunea pentru Dumnezeu.
În timpul anilor de slujire pastorală şi socială a fost laureat cu o serie de premii naţionale şi internaţionale, printre cele mai importante fiind titlul de “Ambasador al Păcii” oferit de Interreligious and International Peace Council, laureat cu premiul “Freedom Fighter Award” (“Luptător pentru libertate”) de American Freedom Festival, declarat cetăţean de onoare în 4 state americane, recent numele său fiind inclus în Enciclopedia Personalităţilor din România.
În ultime zile din viaţa sa, a fost extrem de preocupat de proiectele în care era implicat. A semnat un contract cu o casă de producţie din SUA pentru realizarea unui film, ecranizare a volumelor „Ei mi-au programat moartea”, şi „Democraţie şi persecuţie”, care urma să fie lansat în 2009. A fost şi foarte mâhnit din cauza articolelor apărute în presă în acea perioadă. S-a rugat pentru duşmanii lui cărora le-ar spune din nou, ceea ce a aşternut pe hârtie în poezia „Duşmanilor mei”, publicată în volumul de versuri „Călătorii enigmatici”.
