Cum ar arăta un acord de pace între statul israelian și Hamas? Ce s-ar întâmpla dacă autoritățile israeliene ar ceda nenumăratelor presiuni externe, prin care se invocă în mod obsesiv necesitatea protejării locuitorilor din Gaza, prin încetarea cu desăvârșire a ostilităților? Cum ar arăta aceste acord de pace și care ar fi consecințele pe termen scurt, mediu și lung?
Să admitem că, cedând în fața presiunilor statelor musulmane și non-musulmane, autoritățile Israelului consimt să renunțe la acest război în Gaza, cu singura condiție ca ostaticii să fie de îndată eliberați. Armata israeliană ar urma să se întoarcă în cazărmi. Și ce urmează după?
Statele și organizațiile internaționale, desigur umanitare, care au finanțat până în prezent Gaza, nebăgând de seamă că această susținere a întărit pozițiile Hamas și le-a umflat conturile teroriștilor, că practic sumele donate din sentimente de caritate au contribuit la înarmarea acestora, aceleași entități statale și non-statale își vor intensifica eforturile pentru că, nu-i așa, Gaza trebuie reconstruită acolo unde au avut loc stricăciuni în urma bombardamentelor israeliene. Locuitorii din Gaza care s-au conformat solicitărilor Israelului și s-au deplasat spre sud, în apropierea graniței cu Egiptul, pot reveni pentru a pune umărul la reconstrucție. Teroriștii vor răsufla ușurați. Nu vor mai fi ținta unei invazii terestre. Nu vor mai fi vânați. Dimpotrivă. Vor fi glorificați. Cei rămași în viață, precum și martirii lor. Această situație va însemna de fapt o extraordinară victorie morală a luptătorilor Hamas. Victoria va fi sărbătorită așa cum se cuvine de către toți sponsorii din întreaga lume ai organizației. Comunitățile de arabi, radicalizate în cele mai importante orașe europene, vor jubila și vor amplifica succesul Hamas împotriva statului Israel. Va fi sărbătoare și în rândurile Hezbollah, și la Teheran, și la Moscova, în timp ce Xi Jinping se va auto-felicita în mod discret. În mod special Vladimir Putin va fi mulțumit și va spera că și pentru susținerea sa se vor strânge în viitor rândurile lumii anti-occidentale.
Iar după o vreme, constatând că întreaga operație a mers de fapt șnur, Hamas va organiza o nouă incursiune de anvergură în Israel, va ucide din nou, va lua un alt rând de ostatici și va aștepta ca, din nou, să se formeze o coaliție anti-Israel. Până atunci însă, fiecare dintre liderii politici care s-au perindat pe la Tel Aviv se va auto-felicita, considerând că a contribuit în mod constructiv la reinstaurarea păcii în Orientul Apropiat.
Și mai rămâne Palestina. Se va transforma sau nu Autoritatea Palestiniană în stat? Și dacă da, în ce raporturi se va afla Cisiordania cu Israelul? Va putea fi instaurată o pace de durată? Nu care cumva condițiile creării statului Palestina nu sunt încă întrunite? Nu care cumva diversele facțiuni palestiniene din țară și din străinătate se vor încăiera între ele? Nu care cumva se va dezlănțui acolo, în Cisiordania, un nou război? Și oare Hamas, încununat de laurii victoriei, nu care cumva va încerca – și poate va reuși – să-și lărgească autoritatea și în Cisiordania? Cât de stabilă va deveni în cele din urmă situația din Orientul Apropiat? Îi invit pe toți cei care citesc acest editorial să-și imagineze cum va arăta Gaza după războiul din Gaza, cum va arăta Cisiordania, ce se va întâmpla cu statul Israel, cum vor reacționa în viitor sponsorii terorismului și în ce măsură se va generaliza starea de confuzie, ca să nu-i spun de paralizie, prin care trece lumea occidentală.
