.jpg)
Toată lumea ştie că serviciile de securitate („Securitate”?) de pe aeroporturile din România sunt asigurate de SRI. Personalul este angajat de SRI, comportamentul este de fosta securitate: privire duşmănoasă, duritate, lipsă de politeţe minimă, ba chiar puţină obrăznicie, atât cât i-ar trebui unui „agent” prost. Cât mai prost! Să explic: politica României de aderare la Spaţiul Schengen este condiţionată de securizarea graniţelor. Aeroportul Internaţional Timişoara este şi un punct important de circulaţie, prin care vin şi pleacă sute de mii de cetăţeni, anual. Mi se pare firesc ca un control minuţios să-i vizeze, mai ales, pe cetăţenii din alte continente, pe cei non – EU (cum şi noi eram, nu demult), mi se pare firesc ca un control „tip securisto – mioritic” să-i vizeze pe cei asupra cărora planează suspiciunea de a fi terorişti, contrabandişti, dar nu pe noi, cei ai locului, cei care ne salutăm des cu personalul aeroportului, fie la ei „pe platou”, fie în alte locuri publice, oficiale şi neoficiale. Recent, am fost siderată de atitudinea angajaţilor SRI de pe Aeroportul Timişoara, antrenaţi poate în prinderea muştelor şi viespilor, dar fără minima politeţe a unui angajat al statului, obligat la comunicare simplă, prin statut şi prin faptul că este plătit, nesimţit de bine, din taxele şi impozitele noastre. Vulgaritate în gesturi, priviri duşmănoase, care-mi aminteau de „clasa proletară” a regimului lui Ceauşescu, care-mi aminteau de miliţienii tâmpi, şcoliţi, vara, la câte un seral intensiv, dar care abia-şi scriau numele. Ceea ce este şocant se leagă de vârsta celor din serviciile amintite. Ei nu mai sunt ca moşii aceia tâmpi, ai securităţii comuniste, sunt tineri… dar degeaba! Habar nu au să comunice, te ating indecent, aha, în numele controlului fizic obligatoriu, încearcă să te umilească. Umilinţa, însă, le aparţine, ei sunt umilii regimului Băsescu, de la care învaţă, zilnic, că bădărănia face concurenţă politeţii, că vulgaritatea „bate” atitudinea educată, că marii mediocri pot fi mâine în funcţii importante. Mi-a fost silă de controlul de pe aeroportul nostru, al timişorenilor, am curajul să-i îmbărbătez pe alţi călători să nu se lase intimidaţi de această „clasă în devenire”: securitatea de tip nou. Mi-e ruşine de neobrăzarea lor! Asta, la Timişoara, în urmă cu trei-patru ani, era imposibil de acceptat! Mizerabilii în funcţii publice au loc la… Bucureşti. Aici este Capitala Civilizaţiei. Ne-am săturat de securişti!
