Dezvoltarea relaţiilor de producţie feudale atrage după sine şi nevoia unor cadre capabile să cunoască şi, în limita vremii şi a posibilităţilor, să şi conducă aceste fenomene. Studierea matricolelor unor universităţi central şi vest-europene ne oferă posibilitatea să aflăm amănunte despre prezenţa unor studenţi bănăţeni la cursurile lor. Potrivit unor studii efectuate de doctor în istorie Ioan Haţegan, cercetător al Filialei Timişoara a Academiei Române, despre Patrimoniul bănăţean, această prezenţă, vizibilă în mod special până la 1552, nu poate fi exhaustivă. ‘Cu toate acestea, în perioada secolelor XIV-XVI, circa 170 de studenţi bănăţeni au urmat cursurile acestor şcoli superioare, obţinând diverse titluri universitare. Marea lor majoritate s-a întors în ţinutul de baştină, punându-şi cunoştinţele în slujba poporului. Sunt deosebit de interesante date statistice. Astfel, în privinţa locului de naştere, cei mai numeroşi sunt studenţii originari din Timişoara, 52, urmaţi de cei din Cenad 49, şi cei din Lipova, 32. Pe locul patru se situează cei din Caransebeş, în număr de 11, restul sunt din alte 16 localităţi, acestea dând între 1 şi 5 studenţi fiecare. În privinţa numărului de studenţi la diverse universităţi, cele mai solicitate au fost: Viena (107), urmată de Cracovia (55), universităţile italiene atrăgând doar 5 studenţi, iar cele din Praga şi Paris câte unul. Gradele universitare obţinute de bănăţeni au fost: bacalaureat, magistru, licenţiat şi doctor. Periodizarea şcolarizării lor este în directă legătură cu mai mulţi factori, în primul rând ţinând de situaţia generală a regiunii. Până la 1400 sunt cunoscuţi doar 10 studenţi bănăţeni, iar în deceniile următoare perioadele de maximă afluenţă sunt anii 1411–1420, 1451–1460 şi 1491–1500. Pericolul reprezentat de presiunea otomană pe linia Dunării a însemnat o piedică serioasă în aceste plecări la studii’, arată istoricul timişorean Ioan Haţegan, în lucrarea sa.
