Acasă Sănătate Studiu făcut timp de 33 de ani: Românul de la țară este...

Studiu făcut timp de 33 de ani: Românul de la țară este mai gras decât cel de la oraș

77
DISTRIBUIȚI

Mai mulţi cercetători și cadre didactice de la Universitatea de Medicină Timișoara, printre care prof. univ. dr. Mihai Gafencu, dr. Adela Chiriță Emandi și prof. univ. dr. Maria Puiu, au participat la o amplă cercetare mondială privind obezitatea, condusă de către Imperial College din Londra şi publicată în prestigioasa revistă Nature în 9 mai 2019.

La realizarea studiului au participat și specialiști din cadrul altor universități România.

Obezitatea se afla într-o creşterea mai rapidă în zonele rurale ale lumii faţă de oraşe, potrivit acestui nou studiu al tendinţelor globale, în ceea ce priveşte indicele de masă corporală.

Au fost analizate datele privind înălţimea şi greutatea a peste 112 milioane de adulţi din mediul urban şi rural din 200 de ţări şi teritorii între anii 1985 şi 2017, printre care și România.

Înălţimea şi greutatea pot fi folosite pentru calcularea indicelui de masă corporală (IMC), o scală recunoscută la nivel internaţional care ne spune dacă un individ are o greutate “sănătoasă” pentru înălţimea pe care o are.

Obezitatea în România

Romania prezintă o diferență de aproximativ 0,5 kg/m2 între urban și rural, mai mare în rural deoarece:

Zonele rurale din ţările cu venituri mici şi medii, unde se încadrează și Romania, au înregistrat schimbări către venituri mai ridicate, infrastructura mai bună, agricultura mecanizată şi utilizare mai frecventă a autoturismelor, toate acestea aducând numeroase beneficii pentru sănătate, dar care, conduc la consum energetic mai scăzut şi disponibilitate mai mare pentru consum de alimente procesate și ieftine.

Toţi aceşti factori sunt suspectați că contribuie la o creştere mai rapidă a IMC-ului în zonele rurale.

Studiul, care a implicat o reţea de peste 1.000 de cercetători din întreaga lume, a constatat că din anul 1985 până în anul 2017, IMC-ul a crescut în medie cu 2.0 kg/m2 la femei şi cu 2.2 kg/m2 la bărbaţi la nivel global, echivalent cu afirmația – fiecare persoană devenind cu 5-6 kg mai grea.

Mai mult de jumătate din creşterea globală ce a avut loc pe parcursul acelor 33 de ani s-a datorat creşterii IMC-ului în zonele rurale. În unele ţări cu venituri mici şi medii, zonele rurale au fost responsabile de peste 80% din creştere.

Cercetătorii au constatat că, din anul 1985, media IMC-ului în mediul rural a crescut cu 2,1 kg/m2, atât la femei cât şi la bărbaţi. Dar în cazul oraşelor, creşterea a fost de 1,3 kg/m2 şi 1,6 kg/m2 la femei, respectiv bărbaţi.

Aceste tendinţe au condus la schimbări izbitoare în geografia IMC-ului pe decursul celor trei decenii. În anul 1985, bărbaţii şi femeile din mediul urban din peste trei sferturi dintre ţări, au avut un IMC mai mare decât cei din mediu rural. De-a lungul timpului, diferenţa dintre IMC-ul urban şi cel rural din multe dintre acele ţări s-a micşorat sau chiar inversat.

“Rezultatul acestui studiu global a răsturnat percepţiile comune conform cărora principala cauză a creşterii globale în obezitate este faptul că mai multe persoane trăiesc în mediul urban. Acest lucru înseamnă că trebuie să regândim modul în care abordăm această problemă globală de sănătate”, a explicat autorul principal, profesorul Majid Ezzati din cadrul Şcolii de Sănătate Publică de la Imperial College – London.

Echipa a descoperit diferenţe importante între ţările cu venituri mari, medii şi mici. În ţările cu venituri mari, studiul a demonstrat că IMC-ul a fost în general mai crescut în mediul rural începând cu anul 1985, în special la femei. Cercetătorii sugerează că acest fapt se datorează dezavantajelor cu care se confruntă cei care trăiesc în mediul rural: venituri şi educaţie mai reduse, disponibilitate limitată şi preţuri mai ridicate pentru alimente sănătoase şi mai puţine facilităţi pentru petrecerea timpului liber şi a face sport.

“Discuţiile legate de sănătatea publică tind să se concentreze mai mult pe aspectele negative ale vieţii la oraş. De fapt, oraşele oferă o multitudine de oportunităţi pentru o nutriţie mai bună, exerciţii fizice şi recreere mai extinse şi o stare de sănătate îmbunătăţită, în general. Aceste lucruri sunt frecvent greu de găsit în mediul rural”, spune profesorul Ezzati.

Între timp, zonele rurale din ţările cu venituri mici şi medii au înregistrat schimbări către venituri mai ridicate, infrastructura mai bună, agricultura mai mecanizata şi utilizare crescută a autoturismelor, toate acestea aducând numeroase beneficii pentru sănătate, dar totodată conduc la consum energetic mai scăzut şi disponibilitate mai mare pentru consum de alimente procesate și ieftine. Toţi aceşti factori contribuie la o creştere mai rapidă a IMC-ului în zonele rurale.

“Pe măsură creşterii nivelului de trăi a statelor, provocarea pentru populaţia rurală se modifica de la a-şi permite suficientă mâncare, la a-şi permite mâncare de bună calitate”, adăugă profesorul Ezzati.

Principala excepţie de la tendinţa globală este reprezentată de Africa sub-sahariana unde femeile au luat în greutate mai rapid în oraşe, posibil datorită muncii cu consum scăzut de energie (munca în birouri), nevoia mai scăzută de sarcini fizice casnice precum colectarea lemnelor pentru foc, aprovizionarea cu apă, deplasări mai scurte şi acces mai mare la alimente procesate.

Date naţionale şi regionale cu privire la IMC-ul din mediul rural şi urban

La nivel naţional, IMC-ul a scăzut uşor între anii 1985 şi 2017 în rândul femeilor în doisprezece țări din Europa (Grecia, Spania, Lituania, Cehia, Italia, Portugalia, Serbia, Franţa şi Malta) şi Asia (Nauru, Singapore şi Japonia). La cealaltă extremă, a crescut cu mai mult de 5 kg/m2 la femeile din Egipt şi Honduras.

În rândul bărbaţilor, indicele IMC a crescut în fiecare ţară, înregistrând cea mai mare creştere în Saint Lucia, Bahrain, Peru, China, Republica Dominicana şi SUA, cu peste 3,1 kg/m2.

Femeile din mediul rural din Bangladesh au avut cel mai mic IMC înregistrat în studiu în 1985, cu 17,7 kg/m2. Bărbaţii ce trăiesc în mediul rural din Ethiopia au înregistrat cel mai mic IMC, cu o valoare de 18,4 kg/m2, tot în anul 1985.

Femeile din mediul urban din Pacificul de Sud, de pe teritoriul American Samoa au înregistrat cel mai ridicat IMC, cu o valoare de 35,4 kg/m2 în 2017. Bărbaţii din mediul rural din aceeaşi ţară au înregistrat cel mai ridicat IMC, cu o valoare de 34,6 kg/m2, tot în anul 2017.

În anul 2017, femeile şi bărbaţii din mediul urban din Africa sub-sahariana cântăreau mai mult decât cei din mediul rural, cu o diferență mai mare decât oriunde altundeva, mai ales femeile din ţările Nigeria, Burkina Faso, Togo şi Ghana.

Femeile din mediul rural din ţările din centrul şi estul Europei cântăreau mai mult decât cele din mediul urban cu aproximativ 1 kg/m2 sau mai mult, în Belarus, Cehia şi Latvia. Această diferenţă a rămas neschimbată încă din anul 1985.

Pentru bărbaţii din mediul rural, cele mai mari diferențe dintre IMC-ul rural şi urban au fost înregistrate în Suedia, Cehia, Irlanda, Australia, Austria şi SUA- toate cu un IMC rural peste 0,35 kg/m2 mai ridicat faţă de IMC-ul urban.

 

 

 

Comentarii

comentarii