Alegerile într-un singur tur – fericirea primarilor
Anul trecut, Parlamentul României a votat modificarea Articolului 97 din Legea nr. 67/2004 privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, astfel încât primarii să fie aleşi dintr-un singur tur de scrutin. Acum, când au mai rămas mai puţin de două luni până la alegerile locale, controversata modificare pare că le face viaţa mai uşoară primarilor în exerciţiu şi le dă bătăi de cap contracandidaţilor. De bine, de rău, majoritatea primarilor şi-au păstrat un număr important de simpatizanţi gata să-i voteze din nou, în vreme ce nou-veniţii trebuie să-şi împartă voturile celor nemulţumiţi de administraţiile actuale. În aceste condiţii, numărul candidaturilor este invers proporţional cu şansele acestora de a-l învinge la urne pe primar. Iar când persoane destul de populare, dintr-o urbe oarecare, se hotărăsc să candideze ca independenţi, îngroşând aparent inutil numărul candidaţilor, se ridică anumite semne de întrebare şi încep să curgă speculaţiile.
De ce candizează independenţii Gârboni şi Drăgănescu?
La Timişoara, sondajele îi dau ca principali favoriţi la fotoliul de primar pe Gheorghe Ciuhandu (care va candida cel mai probabil din partea PNŢCD pentru al cincilea mandat) şi pe Nicolae Robu (din partea USL). În contextul în care Nicolae Robu încearcă să atragă voturile timişorenilor nemulţumiţi de administraţia Ciuhandu, ultimele două săptămâni au adus şi anunţurile de candidatură ale unor persoane independente din punct de vedere politic. Ovidiu Drăgănescu, fost lider PNL şi fost prefect de Timiş, şi Ioan Gârboni, directorul Filarmonicii „Banatul”, şi-au anunţat înscrierea în cursa electorală pentru Primăria Timişoarei, prilej pentru pentru unii timişoreni de a-i suspecta că fac jocurile primarului Ciuhandu. Cum amândoi mizează pe votanţii dornici de schimbare, s-ar putea crede că asistăm la o tentativă de a „fura” din voturile principalului contracandidat al primarului, Nicolae Robu.
Ce îi mână în lupta electorală pe cei doi independeţi şi ce părere au despre această teorie a conspiraţiei, aflăm din declaraţiile pe care ni le-au oferit.
„Foarte mulţi timişoreni au venit la mine sau m-au sunat şi mi-au spus că şi-ar dori o schimbare. Acesta a fost principalul motiv. Al doilea motiv este acela că multe partide – şi când spun multe mă refer aproape la toate – m-au căutat şi mi-au propus să candidez din partea lor. Acest lucru mi-a dat de gândit. Înseamnă că am totuşi o valoare care ar putea fi competitivă pentru acest fotoliu de primar. Şi al treilea motiv este că am avut un răspuns celest, înainte de Sfântul Gheorghe, pe care îl aşteaptă domnul primar. E o încercare pe care o fac de la nivelul de unde sunt. Dintre toţi candidaţii, eu sunt singurul care am făcut ceva pentru oraşul ăsta. Şi am folosit puţini bani publici. Deci eu pot să dovedesc şi că am făcut ceva, nu numai să promit că voi face, aşa cum fac restul candidaţilor”, declară Ioan Gârboni, directorul Filarmonicii „Banatul”.
Cât despre ajutorul pe care i-l acordă primarului Ciuhandu, Gârboni a ţinut să sublinieze caracterul total involuntar al acestuia. „Nu am să fiu coada de topor a nimănui. Eu sunt independent 100% şi aşa am de gând să rămân, chiar dacă am o relaţie foarte bună cu toţi liderii politici, de la toate partidele, care m-au ajutat întotdeauna când am avut nevoie. Inclusiv cu domnul Ciuhandu”, spune Gârboni.
Fostul prefect Ovidiu Drăgănescu s-a hotărât să candideze pentru că e nemulţumit de starea oraşului şi pentru că are, aşa cum susţine, un program diferit, cu idei originale. „Starea generală a oraşului şi nemulţumirea mea faţă de 10-15 probleme m-au determinat să candidez. Avem cel mai prăfuit oraş, cel mai poluat cu noxe, cel mai zgomotos oraş din ţară, ceea ce mi se pare inadmisibil. Suntem oraşul cu cea mai scumpă administraţie publică. După Bucureşti, Primăria Timişoara are pe mână cel mai mare buget. Trebuie adoptată o nouă filozofie despre cum se conduce un oraş. Toată lumea vorbeşte despre Timişoara, dar despre timişorean şi cât de mulţumit e el nu vorbeşte nimeni. Cele 10-15 probleme pe care le abordez în programul meu nu le-am văzut abordate de ceilalţi candidaţi. Dacă le abordau ei şi le puneau pe lista schimbărilor, poate nu mă aventuram să candidez”, ne-a delarat Ovidiu Drăgănescu.
La rîndul lui, şi Drăgănescu neagă faptul că i-ar oferi vreun ajutor intenţionat lui Ciuhandu. „Eu candidez pentru a schimba ceva în oraşul ăsta. Dacă e să facem jocuri politice, cred că mă pricep mai bine de atât. Poate chiar mai bine decât oricine din Timişoara. Din moment ce vin şi arăt ce nu e bine în oraş, cred că îi ajut şi pe ceilalţi contracandidaţi ai domnului Ciuhandu. Evident, cei din partide au cele mai mari şanse, pentru că au armatele cele mai disciplinate. Eu sper totuşi să am mai multe voturi ca domnul Robu”, spune Drăgănescu, cel care ar putea să mai beneficieze încă de anumite simpatii din interiorul filialei locale a PNL.
Ciuhandu şi Robu despre candidaţii independenţi
Primarul Gheorghe Ciuhandu priveşte cu încredere către dezbaterile din campania electorală, aşteptând idei şi proiecte noi din partea independenţilor. „Sunt binevenite aceste candidaturi. Poate aceşti oameni au puncte de vedere pe care doresc să şi le exprime în lupta electorală, fără a le asocia cu vreun partid politic. Am speranţa că aceşti candidaţi vor ajuta la transformarea campaniei electorare într-o dezbatere pe idei şi proiecte, în locul uneia bazată pe atacuri la persoană”, a comentat Ciuhandu.
De cealaltă parte, Nicolae Robu este conştient de concurenţa pe care o generează candidaturile independeţilor, dar speră ca timişorenii nemulţimiţi să strângă rândurile în jurul lui. „Este dreptul lor de a candida, cum este dreptul oricărui cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale. Nu vreau să fac aprecieri şi speculaţii cu privire la motivaţiile lor. Eu sper ca cetăţenii Timişoarei, care îşi doresc o schimbare în bine pentru Timişoara, să voteze cu mine în număr suficient de mare încât să reuşim să facem această schimbare împreună”, a declarat senatorul Nicolae Robu.
Candidaţii independenţi şi cheltuielile de campanie
Să-ţi anunţi intenţia de a candida la fotoliul de primar este uşor. Însă, pentru a avea cu adevărat şanse, candidaţii trebuie să ajungă la cetăţeni, să dobândească o minimă notorietate şi să-şi prezinte programele, iar aceste lucruri presupun cheltuieli importante pe evenimente şi materiale publicitare. Fără un partid politic în spate, sarcina oricărui candidat este mult mai dificilă. Cum vor face faţă acestor provocări Gârboni şi Drăgănescu rămâne de văzut. Deocamdată, cei doi au câteva promisiuni de la posibili sponsori şi strategii bazate pe voluntari.
„Cei care m-au ajutat la filarmonică şi au dat sute de mii de euro pentru binele filarmonicii au hotărât să-mi dea bani pentru campanie. Eu am mai trecut printr-o campanie, când a candidat soţia mea din partea unui partid. Ştiu că jumătate din banii de campanie ajung la partid. Când eşti singur, îţi poţi gestiona banii mai bine. Mă bazez foarte mult pe voluntariat. Nu vă puteţi da seama câtă lume s-a oferit să-mi strângă semnături, câţi oameni s-au oferit să vină voluntari în campanie, să mă ajute. Nu vă puteţi da seama câţi sponsori, chiar şi din Bucureşti, s-au oferit să-mi dea sume mai mici sau mai mari pentru campanie”, spune Ioan Gârboni.
„Evident că nu o să am un buget de campanie comparabil cu cel al oamenilor de la partide. Nu am de gând să-mi vând apartamentul ca să-mi fac campanie. Toţi oamenii cu bani mizează pe partide, dar cu un minim de efort eu sper să-mi fac cunoscut programul. Voi încerca să mă descurc cu sistemul de pliante, de la uşă la uşă”, a declarat şi Ovidiu Drăgănescu.
