Euroregiunea Dunăre-Criş-Mureş-Tisa poate deveni unul dintre cele mai puternice hub-uri economice dunărene
Euroregiunea Dunăre-Criş-Mureş-Tisa poate deveni în următorii ani unul dintre cele mai puternice hub-uri economice în cadrul ţărilor dunărene prin realizarea unor proiecte cu diverse surse de finanţare europeană ce vor duce la dezvoltarea infrastructurii, a producţiei energetice şi a turismului. În Timişoara fiinţează, deja, Centrul pentru Competitivitate şi Training a SUERD (Strategia UE pentru Regiunea Dunării), acesta fiind primul pas în cadrul unor iniţiative care au început în urmă cu un an, organizat de Fundaţia Eurolink Casa Europei, care asigură Secretariatul tehnic pentru Platforma comunităţilor locale riverane Dunării.
„În primul rând, se doreşte o sensibilizare a comunităţilor locale, a mediului de afaceri, a ong-urilor şi a universităţilor pentru a se implica, pentru că în România nu se mişcă lucrurile pe această strategie. Este un program pentru toate ţările străbătute de Dunăre, dar se adresează nu doar zonelor străbătute de Dunăre, ci întregii ţări respective. Oricine poate aplica proiectele cu finanţare europeană”, spune consilierul liberal Marian Constantin Vasile. Potrivit acestuia, există şi o problemă, pentru că doar o mică parte din bani este alocată pe această strategie şi tocmai de aceea este mai puţin atractivă pentru autorităţi, dar în mai multe programe operaţionale cu finanţare europeană se prevede o componentă pentru această strategie a Dunării. „Practic, strategia este susţinută de alte programe şi se doreşte să se depună şi să se implementeze programe concrete pe cei patru piloni pe care se pot depune proiecte pe turism, infrastructură de transport şi conectivitate pe Dunăre şi afluenţi, energie şi mediu şi capacitatea administrativă împreună cu o componentă de securitate a cetăţeanului”, a adăugat Marian Constantin Vasile.
Dacă, în cadrul acestei strategii, Bucureştiul ar putea realiza canalul de conectare a Capitalei la Dunăre, Timişoara ar putea fi conectată cu Marea Neagră şi cu Marea Nordului prin fluviul Dunărea.
În judeţul Timiş a început deja construirea de microhidrocentrale în amontele râului Bega, unde există o zonă montană, dar se pot realiza şi în zone de şes, prin realizări tehnice de căderi de apă, respectivele comunităţi pot folosi energia produsă fie pentru consumul propriu, fie spre a o vinde. Într-o perspectivă mai largă, Marian Constantin Vasile are în vedere folosirea mult mai eficientă a bazinului Dunăre-Criş-Mureş-Tisa (DCMT), ce are legătură cu fluviul şi care ar trebui să se dezvolte ca un hub macro de transport intermodal – aeroporturi, porturi, feroviar şi rutier.
„Pentru că nu suntem foarte favorizaţi de o dezvoltare de porturi, ne putem gândi să fie folosită această strategie în cadrul DCMT, mai ales că la Moldova Nouă vor să facă un port, un centru intermodal de transport cu care să ne conectăm şi noi pe căile noastre şi automat avem reţeaua. Poţi folosi şi Bega navigabilă, într-un viitor nu prea îndepărtat. Aceasta ar fi menirea principală, să ne gândim la proiectele pe apă – energetic, dar şi ca modalitate de conectivitate. Să folosim transportul pe Bega, de persoane şi de marfă şi microhidrocentrale pe Bega”, a explicat consilierul.
În urmă cu doi ani, Apele Banat au finalizat lucrările de decolmatare a Canalului Bega până la frontiera cu Serbia, în foarte scurt timp urmând ca acesta să devină o nouă cale de transport, atât în Timişoara, cât şi în afara oraşului, până la graniţa cu ţara vecină. În urma decolmatării, albia s-a adâncit cu aproape doi metri, ceea ce a dus la un nivel al apei de şapte-opt metri, făcând-o navigabilă. Pe Bega vor putea naviga ambarcaţiuni de agrement, vaporaşe, şlepuri, până la graniţa cu Serbia, pe o distanţă de 43 de kilometri. Canalul Bega este primul navigabil construit în România actuală, lungimea totală navigabilă fiind de 44 de kilometri pe teritoriul ţării noastre şi 72 de kilometri pe teritoriul Serbiei, construcţia acestui începând în 1728, iar în noiembrie 1732, pe canal a circulat primul vapor până la Pancevo. În anul 1869, pe Bega s-au făcut primele curse de pasageri. Timişoara a devenit astfel primul oraş de pe teritoriul României care utiliza acest mijloc de transport în comun. Transportul de pasageri pe canal a cunoscut un vârf de circa 500.000 persoane în 1944, navele de pasageri fiind retrase în anul 1967. Până la începutul Primului Război Mondial, navigau pe canal 563 de ambarcaţiuni comerciale, timp de 305 zile pe an. Volumul de mărfuri transportate ajungea la un maxim de 250.000 de tone/an, în perioada 1937-1938. Traficul a suferit grav în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în 1958 navigaţia a fost întreruptă.
