Care a fost prima dvs. impresie despre oraşul Timișoara?
– Nu știu… Nu-mi amintesc exact! L-am descoperit cu ochii și mintea copilului de odinioară, iar când acesta ajunge să fie fermecat de ceea ce-l înconjoară, cu siguranţă acel „ceva” trebuie să aibă niște calităţi extraordinare.
Oricum, totul, la acea vreme, era supradimensionat. A fost o iubire ce nu s-a destrămat niciodată. Mereu m-au fascinat vitalitatea lui, aerul, oamenii, tendinţele sale, valenţele deosebite pe care le-a căpătat de-a lungul anilor… E greu de spus! E ca și cum ai vorbi despre credinţa ta, despre familia ta, despre tot ceea ce, practic, nu are nevoie de explicaţii. E orașul meu de suflet și aici am simţit că doresc să-mi trăiesc viaţa.
– Cum aţi putea exprima prin trei lucruri concrete sintagma ”spiritul Timișoarei”?
– Cosmopolitism, cultură, Europa.
– Locul din Timișoara pe care l-aţi numi ”eu”?
– Cu siguranţă, Opera Naţională Română Timișoara.
– Cum ar putea fi în 2021 Timișoara?
– Îl văd ca un oraș modern, în care istoria se împletește cu viitorul, un oraș unde cultura nu este un element prohibit, ci un „modus vivendi” (timisoara2121).
