Concertmaestro Mircea Tătaru a explicat că fiind dirijor principal la orchestra Gewandhaus din Leipzig, Mendelssohn l-a propus concertmaestru pe prietenul său din copilărie, Ferdinand David, un foarte bun violonist. În 1838 i-a propus acestuia colaborarea la un concert pentru vioară. 6 ani a durat munca la perfecţionarea lucrării, timp în care a colaborat mereu cu David. Probabil că sugestiile acestuia au fost de folos şi au ajutat la elaborarea unui concert cu multe inovaţii. Deşi fiecare dintre cele trei părţi tradiţionale are structura obişnuită — repede-rar-repede — există noutăţi cum ar fi lipsa introducerii orchestrale, violonistul intrând cu tema chiar în măsura a doua, sau faptul că fiecare parte se leagă de următoarea prin mici pasaje de trecere. Apoi, cadenţa solistului din prima parte nu este lăsată la voia interpretului, ci a fost compusă de Mendelssohn şi introdusă organic la mijlocul părţii.
Premiera s-a petrecut la 13 martie 1845 cu Ferdinand David solist. Compozitorul fiind bolnav, concertul a fost dirijat de Niels Gade, în tinereţe un mare violonist, originar din Danemarca. Concertul a fost reluat la 23 octombrie, acelaşi an, cu Mendelssohn la conducere. Este primul concert reprezentativ al noii ere romantice, ale cărei porţi se deschiseseră, şi este inclus între marile concerte care vor urma în Germania, cele ale lui Beethoven, Brahms şi Bruch. Cronicarii le-au atribuit câte o caracteristică fiecăruia. Concertului lui Mendelssohn i-au spus — Giuvaerul inimii.
Pe scena Capitol concertul va fi interpretat de violonistul Vlad Maistorovici.
Când Gounod a ascultat pentru prima dată Simfonia III-a a lui Saint-Saëns a exclamat: iată-l pe Beethoven al Franţei!. În acea perioadă simfonismul francez se manifesta destul de lipsit de vigoare, astfel că lucrarea lui Saint-Saëns aducea o promisiune de regenerare atât de aşteptată în societatea culturală. Scrisă la cererea secretarului Societăţii Filarmonice Regale din Londra, Simfonia III-a este expresia unui talent aflat la apogeu. Ea are particularităţi atât în structură cât şi în conţinut. Este cunoscută în lumea muzicală ca Simfonia cu orgă pentru că autorul acordă acestui instrument un rol important în partitură. Structural, simfonia conţine două secţiuni mari, dar în interior se pot recunoaşte cele patru mişcări obişnuite ale simfoniilor clasice. Foloseşte materialul tematic în mod ciclic şi dezvăluie o adaptare la teoriile dezvoltării tematice care aparţinea lui Franz Liszt. De altfel el a dedicat simfonia prietenului său, Liszt, dar cum în acelaşi an, 1886, acesta a murit, dedicatia a devenit: în memoria lui Franz Liszt. Premiera a avut loc la Londra, la 9 mai 1886, sub bagheta compozitorului –a explicat Mircea Tătaru. Vineri seara partitura de orgă va fi susţinută de Anca Lupu. Dirijorul concertului simfonic va fi maestrul Radu Popa.
Comentarii
comentarii
