Lucian Asandi este unul dintre cele mai bune exemple pentru contrabalansarea imaginii negative a românilor peste hotare
A reușit acolo unde, de obicei, izbutesc nativii și nu cei sosiți din Est, mai ales din Est! A făcut carieră într-o țară unde, oricât am încerca să ambalăm diplomatic afirmațiile, străinii nu sunt văzuți cu ochi buni.
Unul din statele aseptice, occidentale, în care niciodată nu vei fi considerat cu adevărat de-al locului, chiar și după zeci de ani de locuit și lucrat acolo. Oarecum paradoxal, însă, în Austria, ca și în Germania, Marea Britanie sau alte state din Bătrâna Europă, poți face carieră în domenii guvernate de concurență, dacă ești serios, ai spirit antreprenorial și respecți regulile. ”Poți face orice, aici, în Austria, dacă respecți legea și regulile pe care le respectă toată lumea”, spune eroul reportajului nostru, un român deosebit, pe care vi-l vom prezenta în rândurile care urmează.
Sportiv refugiat
Lucian Asandi are acum 50 de ani, pe care nu-i arată, a fost sportiv de performanță. A făcut lupte la Clubul Steaua, ocazie cu care, ca mulți tineri de atunci, a văzut ce înseamnă Occidentul, libertatea. Așa că, la sfârșitul lui 1987 a ales calea libertății, rămânând mai întâi în Italia, apoi definitv în Austria. Colegii lui au rămas fie la Graz, Austria, fie în Canada sau Noua Zeelandă. Lucian Asandi a ales Viena. A continuat să facă sport o perioadă, dar cum în Austria la acel moment sporturi importante de performanță erau considerate doar fotbalul și tenisul, nu s-a putut întreține doar din practicarea luptelor. ”Am căutat orice fel de muncă, pentru că altfel nu putea obține dreptul de a lucra aici, povestește Lucian Asandi. Am spălat multă vreme vase, nu mi-e rușine de asta, dar am avut, în cadrul firmei unde am lucrat, toată ascensiunea ierarhică. Aici am făcut liceul, apoi facultatea, pe banii mei, pentru că altfel nu mă băga nimeni în seamă. Până în 2002 am lucrat la această societate – echivalentul austriac al fostului ONT românesc – după care am deschis prima pensiune turistică, aici, în localitatea Maria Ellend (la 15 minute de Viena, în Lunca Dunării – n.n.). În 2007 am mai deschis o pensiune, la un kilometru de aceasta, pentru că am anticipat deschiderea României spre Vest. În 2008, în urma unor împrumuturi, am luat primul hotel, în Viena, apoi am mai luat unul, am mai construit o pensiune, iar cu un an și jumătate în urmă, am achiziționat al treilea hotel. În linii mari, am putut să fac toate astea pentru că am lucrat în branșă, în felul acesta cunoscând nu numai meseria în sine, ci și mersul lucrurilor în ce privește turismul la Viena. Numărul turiștilor va fi în continuă creștere și intuind, ca să spun așa, această dezvoltare turistică, am putut merge pe acest val”.
Un român pentru români
În pensiunile sale, cu excepția hoteurilor, Lucian Asandi cazează exclusiv români. Motivul, e simplu, ne spune. Se consideră român, nu austriac. ”Mă cheamă Asandi, nu mă cheamă Muller,” spune Lucian. Nu are accent, deși cunoaște germana la perfecție și mai multe limbi străine, lucru extrem de util în domeniul său. A deschis porțile ”casei” sale în primul rând turiștilor români, poate și pentru că, spune el, suntem cu mult mai mulți decât țările mici dimprejur. La Revelionul 2007-2008 au fost, de pildă, peste 50.000 de familii de români la Viena. Chiar dacă acum numărul turiștilor e mai mic, afluxul este, totuși, constant. Astfel, numărul turiștilor români este de regulă mult mai mare decât cel pe care-l putea cuprinde Viena, așa că pensiunile sale au și acest rol. Dar, dincolo de condițiile excelente pe care ți le oferă pensiunile lui Lucian Asandi – confort, senzație intimă de ”acasă”, servicii generoase, prețuri mici – ce e mai important este faptul că ai parte de siguranță. Un element primordial atunci când vii într-o țară străină și nu cunoști regulile. Informațiile extraordinar de utile pe care ți le oferă antreprenorul român – excelent cunoscător al realităților locale – sunt de neprețuit. Dincolo de faptul că gazda ta te așteaptă cu prăjitură, cafea, un pahar de palincă sau de vin (totul din partea casei), dincolo de faptul că rezervările pe internet sau telefonice nu impun bani în avans, Lucian Asandi îți va oferi cele mai bune informații care să te ajute să ai un sejur perfect: adrese exacte și descrieri ale celor mai importante obiective turistice din Viena, cele mai bune locuri de parcare fără plată, cele mai ieftine benzinării etc. Mai mult, reguli vieneze, obiceiuri, tradiții, tot ce ai nevoie pentru a percepe cu adevărat spiritul vienez.
”Cei din turism să ofere mai mult, să nu fie lacomi”
”Un turist, mai ales cel care vine pentru prima oară, vine într-o țară străină, nu-l ia nimeni în brațe, spune Lucian Asandi. Trebuie să se informeze, are un stres în plus. Nu e sigur dacă ceea ce face e bine, ceea ce alege e OK. Eu îi ofer un traseu nu numai turistic, ci îi schițez un parcurs, de la care, sigur, se poatre abate, e alegerea sa. Țin cont de pregătirea profesională, înclinații, vârstă, buget. Totul are însă legătură și cu felul meu de a fi. Provin dintr-o zonă în care ospitalitatea nu e doar scrisă, undeva, pe hârtie, ci așa sunt oamenii. În Moldova, mai ales cea de munte, așa e. Eu sunt de loc din Onești, am trăit în Neamț și pe Valea Trotușului. Ospitalitatea în Moldova, nu e, așa cum spuneam, scrisă, ea există, face parte din firea oamenilor. Nu am inventat eu această ospitalitate, am fost natural crescut așa și am încercat să transmit și aici această stare. De aceea, le-aș recomanda tuturor celor care fac turism, în orice colț al lumii, să încerce să ofere senzația de intimitate, de relaxare, să ofere mai mult și să nu fie lacomi”. Lucian Asandi crede că mai e loc și pentru alții în industria turistică din Austria. În ce-l privește, vrea să conserve ce a făcut până acum în domeniu și pentru care va trage, probabil toată viața, de rate la creditele luate. Drumul extinderilor turistice s-a încheiat pentru el, susține Lucian, dar va menține la standarde înalte ceea ce are. ”După cum vedeți, nu-mi cumpăr SUV-uri scumpe și nici costume de firmă, povestește românul. Am bătături și mânile crăpate de muncă. Merg cu băieții mei personal să văd dacă o amenajare a ieșit bine. Eforturile financiare sunt mari și, nechemându-mă nici Muller și nici Schmidt, nu am relații la bănci sau în altă parte. Trebuie efectiv să motivez echipele cu care lucrez”.
În general, oamenii de afaceri din România sunt foști bișnițari
Dacă ar fi să-i sfătuiască pe cei care i-ar călca pe urme, nu numai în domeniul turistic sau hotelier, ci în orice afacere care ar determina străinii să nu ne considere pe nedrept neam de cerșetori sau hoți, Lucian Asandi atrage atenția că există două mari bariere în această lume: frica și lenea. ”Viața e scurtă, trebuie să ai curaj, nu trebuie să faci planuri pe 2.000 de ani. Până la 40-50 de ani trebuie să tragi, apoi să ai grijă de ce ai făcut. În primul rând, însă, trebuie să ai o meserie, să știi ce faci. Majoritatea oamenilor de afaceri din România sunt foști bișnițari, nu sunt oameni care au o meserie, pentru a se ține de ceva. Dacă ai pornit într-o meserie pe care o cunoști, investești în personal, testezi piețele, ameliorezi situația din jurul tău, mergi pe această meserie, nu tot sari, ca la șotron. Pentru că altfel nu poți crește în jurul tău o echipă de 50, 200 sau 300 de oameni, care să progreseze profesional. Nu mai merge cu lemnul, te apuci de izolat blocuri și așa mai departe. Flexibilitatea poate fi OK, dar nu creează locuri de muncă stabile șI, în felul acesta, în jurul tău nu creezi plusvaloare. Ești lacom, doar pentru tine, ca o lăcustă care mănâncă frunza și pleacă mai departe. Aici există continuitate, de aceea modelul nemțesc ar trebui poate vizat de mai mulți. Continuitate înseamnă meserie în domeniul respectiv. Acei salariați trebuie stimulați, pregătiți profesional, trimiși la cursuri și atunci vei avea o valoare superioară. Dar, așa, tu nu faci, ăla nu face și atunci ne minunăm că aia sau cealaltă nu merge. Trebuie să te ții de ceva. Ești instalator, te apuci de instalații, ești constructor, te apuci de construcții. Eu am venit aici ca un oarecare român din Estul Europei, am spălat vase, n-am avut o meserie, dar n-am rămas să spăl 30 de ani vase. Puteam să sar în altă parte, dar am perseverat, am învățat meseria actuală, iar cei care mi-au fost șefi mi-au devenit subalterni”. Cât despre comunicare și afaceri, Lucian Asandi consideră internetul ca având un rol capital. Promovarea pe internet e cu atât mai importantă, cu cât s-a extins mult piața smartphone-urilor, crede antreprenorul român. În acest context, orice afacere trebuie promovată pe această cale, nu numai pentru a vinde ceva, ci și pentru a crea modele de inspirație. Nu lipsită de importanță e și promovarea de la om la om, Lucian Asandi arătând că a încercat să mulțumească pe fiecare oaspete, aceasta fiind cea mai bună reclamă. ”Mulțumirea oaspetelui tău este totul!, accentuează Lucian Asandi. Orice om pe lumea asta, la o cafea sau la un pahar de vin, povestește pe unde a fost, mai ales dacă a fost mulțumit. Pentru cei care fac turism, cel mai important e cum să mulțumească oaspeții și să nu-i considere clienți!”.
