Cu Georgică Cornu, personal, am o relație cordială și am apreciat curajul său de a face numeroase împrumuturi pentru a ține afacerile în domeniul construcțiilor de drumuri, industriale și nu numai. Nu este ușor să plătești mii de angajați, așa cum avea la un moment dat, nu este ușor să faci față presiunilor statului sau altor agenți economici, îmi pare, sincer, rău, uman, că situația economică i-a devenit potrivnică. A susținut mult chiar și cluburile de servicii sociale, a făcut sponsorizări, ba, mai mult, a susținut o televiziune care era echipată tehnic impecabil, chiar era bine dotată, oamenii de acolo, binevoitori. Nu asta este problema. Viața nu poate continua numai din trecut. Există un prezent, mai viu decât viața însăși. În clipa în care au apărut și alți potențiali contracandidați la funcția de președinte al CCIAT lucrurile au luat-o razna! Cu aranjamente avocățești s-a mutilat statutul, gata cu democrația, președintele poate fi în funcție… pe viață. STOP! Ce-i asta? Dictatură? Toți cei din jur vociferează, dar au lașități cronicizate, toți știu ce și cum s-a întâmplat, dar nimeni nu scoate un sunet la microfon, totul este șoaptă meschină, totul are un preț! Cred că dacă domnul Cornu și-ar da demisia, chiar și numai pentru că este cercetat de DNA, lăsând la o parte dezastrul economic în care este, atunci mediul de afaceri din Timișoara și-ar da pălăria jos. Mai cred că dacă lașii din jurul său nu și-ar mai frânge atâta biata coloană vertebrală, stând încovoiați precum ghioceii ofiliți, atunci șansa de restructurare a Camerei de Comerț, o parte din imaginea Banatului, pe care acum, așa cum stau lucrurile, nu o văd decât în negru, ar mai putea fi… decolorată. Camera, așa cum este ea acum, vrea să fie… voce unică? Ei bine, asta nu! Este prea mult. Vocea este o lungă… răgușeală, care trebuie tratată.
Există sirop de tuse!
Și e… natural.
Comentarii
comentarii