Acasă Cultura Zeci de timişoreni au urcat pe „Scara leilor” şi au fumat „Ţigara...

Zeci de timişoreni au urcat pe „Scara leilor” şi au fumat „Ţigara unui viitor de paie”

DISTRIBUIȚI

Lansările de carte în tandem par a fi o afacere bună. Autorii economisesc timp şi bani, iar publicul înţelege că poate împuşca doi iepuri dintr-un foc şi, prin urmare, se prezintă într-un număr mai mare. Cam aşa s-a întâmplat şi în seara zilei de 29 iunie, când Doina Uricariu şi Marius Ghilezan şi-au adus la Timişoara cele mai recente scrieri ieşite de sub tipar.

Oameni de cultură din oraş şi simpli iubitori de literatură au asistat la dubla lansare, atraşi fie de renumele Doinei Uricariu, fie de dorinţa de a-l revedea pe „piticul atomic” Marius Ghilezan, timişorean plecat să fie ziarist în Capitală, în anii ’90. Iar cum autorii sunt doi monarhişti notorii şi cărţile lor se învârt în jurul ideii de monarhie, însuşi Traian Băsescu, prin declaraţiile despre Regele Mihai, s-a dovedit un excelent agent publicitar.

 

Zeci de timişoreni s-au înghesuit, miercuri seara, în Librăria Cartea de Nisip, pentru a asista la lansarea volumelor „Scara leilor”, de Doina Uricariu, şi „Ţigara unui viitor de paie”, de Marius Ghilezan. Vasile Docea, directorul Bibliotecii Centrale Universitare, şi Robert Şerban, scriitor, editor şi jurnalist, au vorbit, din perspectiva istoricului, respectiv a poetului, despre cele două cărţi şi despre autorii lor. Vasile Docea, invitat să vorbească despre volumul de memorialistică a Doinei Uricariu, a reuşit să se dovedească destul de enervant prin discursul său, inclusiv pentru autoare. Începând cu o remarcă despre caracterul „întortocheat” şi continuând cu o plasare e scrierii într-un spaţiu nedefinit – nici istorie, nici roman, nici memorialistică – Docea s-a văzut întrerupt de câteva ori de remarcile corectoare ale Doinei Uricariu. Pe de altă parte, Robert Şerban s-a lansat într-un discurs pătimaş despre poezia de revoltă socială, ciudată şi fascinantă în acelaşi timp, din volumul „Ţigara unui viitor de paie”, de Marius Ghilezan.

În final, asistenţa s-a înghesuit fie la un autograf, fie la o ţigară servită într-un coş de paie, după care s-a mutat într-un spaţiu mai puţin academic, pe o terasă, la o bere şi o discuţie lejeră cu autorii.

Comentarii

comentarii