Administraţia Bazinală de Apă Banat (ABAB) Timişoara a marcat duminică, 2 februarie, Ziua Mondială a Zonelor Umede 2014, cu tema „Zonele umede şi Agricultura”.
Sorina Neaga, PR ABAB, a explicat că tema din acest an atrage atenţia asupra unui alt rol al acestor zone – acela de infrastructură naturală ce susţine agricultura. Zonele umede, considerate până nu demult drept pământuri sterile din punct de vedere agricol, aduc, de fapt, soluri fertile şi apă de bună calitate agriculturii. Cu noile metode de cultură agricolă, zonele umede pot deveni productive, asigurând hrana oamenilor. În ultimii ani, prin agricultură se înţelege, mai larg, aquacultură internă şi costieră. Conceptul înseamnă atât creşterea crustaceelor, peştilor, moluştelor, cât şi a plantelor, îndeosebi alge şi macrofite de apă dulce.
De-a lungul istoriei sale, Banatul de câmpie a avut o vastă reţea de zone umede. Ponderea acestora s-a diminuat dramatic în ultimele două secole, prin lucrări hidroameliorative de anvergură, pentru obţinerea unor suprafeţe de teren agricol. Amintim numai de interfluviul Timiş-Bega şi bazinul Aranca. Acum au mai rămas ca zone umede semnificative Mlaştinile Satchinez şi Lunca Mureşului.
Acţiunile antropice nu au avut doar consecinţe negative asupra întinderii zonelor umede, ci au determinat crearea unor noi zone în judeţele Timiş şi Caraş-Severin, şi anume: Mlaştinile Murani, Lacul Surduc, Ostrov-Moldova Veche, insula Calinovăţ, Divici-Pojejena, Balta Nera-Dunăre. Acestea au apărut drept consecinţă directă a construcţiei unor baraje: Murani, Surduc, Porţile de Fier I.
„Zonele umede sunt ameninţate de cererile crescute de suprafeţe agricole terestre, de creşterea demografică şi de schimbările climatice. Dispariţia lor ar fi ireparabilă”, a declarat directorul ABAB Timişoara, Ervin Luci.
