S-au împlinit 10 ani de când România păşea, la 1 ianuarie 2007, în mult-râvnitul club select al Uniunii Europene.
Ce se promitea atunci, care erau aşteptările, unde suntem acum?
Autorităţile locale ştiau în 2006 că Timişoara era deja cunoscută în întreaga lume prin momentul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, care s-a declanşat aici, dar oficialii locali au acţionat, cum s-au priceput, pentru atragerea investitorilor străini care să contribuie la bunăstarea populaţiei.
La startul lui 2007, oficialii erau îngrijoraţi că judeţul intră în Uniunea Europeană cu o rată a şomajului ‘nesănătos’ de mică, de sub două procente, ajungând să importe forţă de muncă din Serbia sau Ungaria, în zona de frontieră.
Performanţa economică se datora pe de-o parte, poziţiei geografice favorabile, la graniţa cu Ungaria şi Serbia, ceea ce a constituit un factor de atracţie pentru investitorii străini, care au preferat să se oprească aici şi să dezvolte afaceri consistente în zonă, iar, pe de altă parte, infrastructurii care a facilitat mult accesul acestora la mijloace de transport rapide către Occident.
‘Deschiderea punctului de frontieră de la Cenad, principala poartă a Timişului către Uniunea Europeană, şi drumul de acces către vamă, alături de Aeroportul Internaţional Traian Vuia din Timişoara şi de cea mai bogată reţea rutieră şi feroviară din ţară au fost factori determinanţi pentru ca peste 30.000 de agenţi comerciali să demareze afaceri aici’, spunea subprefectul de atunci, Marossy Zoltan.
Timişul avea în 2006 aproape 3.000 de kilometri de carosabil, şase tronsoane asigurând legătura cu ţările vecine, respectiv Serbia şi Ungaria. Lungimea reţelei feroviare din judeţ se apropia de 800 de kilometri.
La dezvoltarea economică a Timişului au contribuit şi gradul foarte ridicat de receptivitate al administraţiilor locală şi judeţeană la sugestiile care vin din partea oamenilor de afaceri străini şi români pentru acordarea anumitor facilităţi legale în deschiderea firmelor, precum şi lobbyu-ul parlamentarilor locali, care au conlucrat în acelaşi scop.
Pe de altă parte, cele patru universităţi de stat şi trei particulare acreditate de Ministerul Educaţiei, în special învăţământul tehnic, aveau capacitatea de a le furniza patronilor forţă de muncă înalt calificată.
În plus, momentul aderării la Uniunea Europeană a găsit Regiunea de Dezvoltare 5 Vest cu peste 200 de proiecte depuse pentru finanţări structurale postaderare, în valoare de peste 100 de milioane de euro. Ministrul Integrării de la acea vreme, Anca Boagiu, aprecia în acest sens că este cazul ca ritmul elaborării proiectelor să fie ‘stopat’ pentru moment, altfel existând riscul ca toţi banii alocaţi de comunitatea europeană pentru dezvoltarea României să fie absorbiţi doar de vestul ţării.
Mediul multietnic şi multicultural al judeţului i-a făcut pe străini să se simtă foarte bine aici, între românii, maghiarii, germanii, sârbii, cehii, slovacii, bulgarii, aromânii, croaţii, ucrainenii sau romii care trăiesc în Timiş de sute de ani, neînregistrându-se vreodată conflicte. Aceeaşi toleranţă se poate remarca şi faţă de străinii nou veniţi în ultimii ani – italieni, palestinieni, iranieni, irakieni sau chinezi, iar ecumenismul cultivat de întâi stătătorului Mitropoliei Banatului ÎPS Nicolae Corneanu a lăsat deschisă poarta armoniei interconfesionale.
Puţini sunt cei care cunosc faptul că viaţa cultural-artistică a Timişoarei este mai frumoasă şi datorită creaţiilor strănepoatei marelui scriitor francez Victor Hugo, plasticiana Xenia Eraclide Vreme, membră a Filialei Timiş a Uniunii Artiştilor Plastici din România, care a preferat să rămână în capitala Banatului, în pofida numeroaselor provocări pe care Europa i le-a lansat.
Dealtfel, în domeniul artei, Timişoara a intrat de mult timp în Europa, prin maestrul tenor Corneliu Murgu, care a adunat glorie după glorie în sălile de concerte din lume, rolul care l-a consacrat fiind rolul din Othelo. Printre emisarii de excepţie ai culturii timişorene se regăseşte maestrul Ioan Hollender, reputat dirijor şi director al Operei din Viena, cu cei aproape zece ani în această funcţie, timişoreanul Ioan Hollender fiind cel mai longeviv director al prestigioasei instituţii de cultură austriece.
Dar, Timişul avea oferte atractive şi pentru europenii bolnavi de reumatism, care doreau să-şi îngrijească sănătatea, pe care îi aşteaptă unicul ştrand termal cu apă minerală carbogazoasă de pe continent, modernizat în staţiunea balneară Buziaş.
De asemenea, medicii timişoreni specializaţi în chirurgia plastică şi reparatorie sunt deosebit de apreciaţi, în special de doamnele din Marea Britanie, Franţa, Germania şi Statele Unite ale Americii.
Dealtfel, ‘doamna întineririi’, academicianul gerontolog Ana Aslan, a desfăşurat la Timişoara o prodigioasă activitate didactică şi de cercetare în cadrul Clinicii Medicale Universitare CFR din Timişoara reuşind să ridice din pat un student aproape paralizat din cauza artrozei, administrându-i în premieră procaina. Ilustrul gerontolog a continuat cercetările într-un azil de bătrâni şi a evidenţiat importanţa novocainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. Anei Aslan îi este atribuită paternitatea Gerovitalului şi Aslavitalului, două dintre ‘miracolele întineririi’.
Şi, nu în ultimul rând, mistreţii şi guguştiucii bănăţeni se spera că vor fi atracţii pentru vânătorii străini după integrare şi că vânatul ar putea deveni chiar o afacere rentabilă din momentul în care se va face după regulile europene.
***
Câte dintre aceste obiective s-au realizat? Destul de multe. Azi se poate circula liber în spaţiul UE, standardele de viaţă din ruralul timişean au început să crească, de la introducerea canalizării şi a apei curente în gospodării până la faptul că există magazine şi asfalt pe drumurile comunale, pe care altă dată nu îndrăzneai să le traversezi pe timp ploios.
Mai sunt multe de făcut, gradul de absorbţie al fondurilor structurale rămâne încă farte scăzut, pentru că nu avem specilişti care să ştie să scrie proiecte eligibile, într-o oarecare măsură şi pentru faptul că … de fondurile europene nu se putea atinge nici ochiul încornoratului spre fraudare. Un singur lucru încă este departe de a se schimba la români: năravul de a se căpătui urgent, fără truda zilnică.
