Timişoara va organiza în această vară cea mai mare manifestare cultural-artistică cu parfum medieval din ţară, Festivalul Medieval al Banatului, prima ediţie urmând să se desfăşoare în acest an. Timişoara acest drept, pentru că marea parte a trecutul său glorios se confundă cu acea perioadă istorică.
Dar aceasta nu înseamnă că Timişoara trebuie să rămână construită pe piloni de lemn înfundaţi în mlaştini, că străzile trebuie să fie doar peticite (ca să se poată fura cât mai mult material, în repetate rânduri), că trebuie să rămânem la lumina lămpaşelor cu gaz, că trebuie să mergi cu poştalionul la serviciu sau că singurul loc de promenadă trebuie redus la porţiunea Corso, de la Catedrală până la Opera al cărei aspect imperial este mutilat, iar soluţiile serioase, pentru redarea vechii faţade (chiar înălţate printr-o continuare a vechii arhitecturi, pentru că se poate) nu vor să apară. Restul cartierelor, să rămână mahalale.
Este de neînţeles boicotul unei părţi minore a chivernisitorilor urbei, care iau în batjocură un proiect PENTRU TIMIŞOARA: ducerea liniilor de cale ferată în subteran şi folosirea lor, când nu circulă trenul, în partaj cu un metrou S-BAN. Cum să nu te bucuri de un asemenea proiect?! Cum să îţi pui pe tavă toate energiile negative şi să batjocoreşti proiectele bune pentru (zice-se!) oraşul tău? Primarul Nicolae Robu a fost luat peste picior de vremelnicul premier Victor Ponta, care ridiculiza, nu doar primarul, ci întreaga comunitate a timişorenilor, că visăm şi ne dorim un metrou. De ce? O asfel de construcţie nu se realizează în 2-3 ani, dar trebuie începută. Celor care râd de un astfel de proiect le place cum arată pasajele de sub căile ferate ce traversează oraşu, blocajele auto care se creează permanent, promiscuitatea care mişună în respectivele zone devenite WC-uri publice şi locuri de cerşit, iar pe pereţii lor sunt împrăştiate „picturi” pornografice? Nu ar fi mai bine pentru Timişoara ca astfel de locuri să nu existe? Cui îi place această mizerie? S-a râs mult de Robu pe seama metrolului: că visează cai verzi pe pereţi, că trăieşte într-o lume imaginară, SF (nu doar ca studii de fezabilitate, ci şi science fiction) etc, etc. S-au speriat că cineva poate gândi previzionar, nu doar „gropist” (astupător de gropi în asfalt).
Dar, foarte interesant, am văzut în sala de consiliu local, la votarea bugetului, scene oribile şi idei ciudate. Îngropări şi blocări de bani în „investiţii sociale”, dar aducătoare de voturi.
Şi am văzut şi auzit inclusiv propunerea arzătoare ca în buget să fie prinse sume şi pentru „construirea unui aquaparc” în Timişoara. Nu contează că nu este identificat şi lămurit terenul, nu contează cât costă şi din ce bani îl finalizezi, nu contează dacă poţi beneficia de bani europeni ori ba.
Păi, noi propunem câte un Disneyland în fiecare cartier, domnule primar Robu şi domnilor consilieri! Mintenaş, câte un cinematograf, câte-un bazin de înot olimpic, câte-un tribunal, câte-o universitate şi, de ce nu, câte-un spital judeţean, câte-o Operă şi Filarmonică în fiecare cartier! Şi câte-o gară. E ridicol, da? Desigur.
Numai că, aquaparc construit de primărie nu vom avea în Timişoara, cel puţin atâta timp cât va trăi Uniunea Europeană.
Mai nou, ni se bagă pe gât „modelul Oradea”. Păi, da, dacă nu lăsăm să se dezvolte „modelul Timişoara”, vom ajunge şi la „modelul satului Glimboca”.
„A venit un domn rătăcit (…) să alocăm bani pentru Aquaparc. Nu se finanţează astfel de obiective, este interzis prin regulile europene. Ele se fac în regim privat. Nu putem da milioane. Oradea are statut de staţiune şi a putut accesa fonduri. Orice oraş care are statut de staţiune poate accesa fonduri. Timişoara nu are statut de staţiune şi nu poate accesa fonduri, iar noi nu putem bloca acolo bani, doar ca să boicotăm bugetul”, explică Nicolae Robu.
Acel om „rătăcit” a avut susţinători. Care nu invocau faptul că visează cai verzi pe pereţi, că e SF-ist, că bate câmpii. Acela să fi fost „modelul pentru Timişoara”?
