O poveste pe care vorbele nu mai vor să o… “spună”, dar care a lăsat urme adânci în sufletul unei adolescente din Timişoara. Ela a suferit mult, dar nu mai vrea să vorbească de suferinţa ei. Cei din jurul ei ştiu prin ce-a trecut, câte a avut de suferit, dar cel mai bine ştie ea… La numai 17 ani însă ea nu vrea să-şi mai amitescă clipele grele, este la liceu, este preşedintele consiliului elevilor şi vrea să devină jurnalist. Scrie şi poezii, pe care vrea să le adune într-o carte. Dar acum, de la Moş Crăciun, care vine peste câteva ore, la toţi copiii, îşi doreşte un laptop, pe care să poată lucra. Acum face şi un curs de calculatoare. Ela locuieşte la Casa Debora, în Timişoara, din noiembrie 2012, un cămin plin de căldură şi dragoste, dedicat fetelor care nu au avut parte de acest lucru în familiile de origine, oferindui-se stabilitatea după care tânjea. Din acel moment, viaţa ei s-a schimbat în bine. Apoi, viaţa ei s-a schimbat în şi mai bine când a fost transferată la Liceul Teoretic Special IRIS Timişoara, în prezent fiind în clasa a IX-a. Acolo, Ela a început să înflorească, implicându-se în diferite proiecte şi programe care au ajutat-o să crească, să dezvolte relaţii semnificative cu colegii şi profesorii şi să îşi pună în valoare abilităţile şi talentul sau. Începând din acest an, Ela a fost aleasă preşedinte al Consiliului Elevilor în cadrul Liceului IRIS, o slujbă pe care şi-o îndeplineşte cu foarte mare dăruire. Ela are şi o “soră”, pe Andra, o fetiţă de 12 ani cu care a locuit împreună pentru o perioadă de 7 ani la două familii de plasament şi pe care o numeşte simplu – sora ei, iar Andra mereu face referire la Ela atunci când este întrebată de familia ei. Deşi Ela are probleme de vedere destul de serioase, momentan face un curs de calculatoare şi este foarte încântată de ceea ce învaţă acolo. Şi pentru a-şi exersa cuunoştinţele şi pentru a-şi scrie poezile îşi doreşte un laptop de la Moş Crăciun…
