“Părintele” cursurilor de informatică medicală, Gheorghe Mihalaş, îndeamnă la Rugăciunea Unirii.
El remarcă o “coincidenţă” între data relaxării măsurilor pandemiei COVID şi procesiunea de mulţumire din Cetatea Timişoarei, la terminarea epidemiei de ciumă.
Este cunoscut faptul că Cetatea Timişoarei a trecut printr-o cumplită epidemie de ciumă în secolul XVIII, când din cei circa 5.000 de locuitori, peste 1.000 au murit, iar peste altă mie s-au îmbolnăvit, dar au scăpat.
La trei veacuri după acea molimă, Timişoara trece printr-o nouă încercare, a unei boli “moderne” care deocamdată îşi ia, şi ea, tributul de vieţi.
Se spune că nu există coincidenţă, aceasta fiind intervenţia nevăzută a Lui Dumnezeu.
Un apreciat om de ştiinţă al Timişoarei, cel care a scris primele cursuri de informatică medicală pentru studenţii Institutului de Medicină din Timişoara, în anii 80, profesorul Gheorghe Mihalaş, a remarcat coincidenţa şi cu pioşenie i-a trimis Mitropolitului Ioan al Banatului o emoţionantă scrisoare.
Frapat fiind de coincidenţa între data de 15 mai 2020 prevăzută ca începutul relaxării pandemiei de COVID-19 în România şi obiceiul din vechea Timişoara de a organiza o procesiune în amintirea terminării epidemiei de ciumă din 1738-1740, el scrie:
“Înalt Prea Sfinţia Voastră, Ioan, Mitropolit al Banatului, data de 15 mai era una din sărbătorile principale în Timişoara de altădată. Populaţia oraşului sărbătorea printr-o procesiune eliberarea de ciuma din 1738-1740. Monumentul Ciumei din Piaţa Unirii a fost ridicat tocmai după acea epidemie, care a secerat peste 1.300 de suflete.
O legendă vehiculată de unii ghizi din Timişoara spune că un călugăr franciscan a avut un vis în care i s-a transmis că molima a năpădit târgul pentru că prea s-au înmulţit certurile între cei de diferite confesiuni – Timişoara fiind încă de atunci locuită de mai multe etnii şi confesiuni aduse de prin diverse colţuri ale Imperiului Austriac – şi că mânia cerească s-ar potoli de s-ar împăca oamenii, rugându-se împreună. Şi s-a nevoit călugărul a se ruga de mai-marii altor confesiuni din târg şi să-i îndemne la o unire într-o rugăciune. Şi iată că mulţi şi-au mai potolit mândriile, înţelegând că trebuie să dai mâna cu vecinul, mai ales în vremuri de năpastă. Aşa s-ar fi întâmplat – s-au strâns oameni din toate etniile şi confesiunile într-o procesiune comună şi s-au rugat împreună. Şi minunea s-a împlinit, ciuma s-a risipit.
Ca mulţumire Domnului, s-a ridicat o capelă dedicată Sfintei Rozalia, sfinţită pe 15 mai 1740 (distrusă de comunişti în 1948) precum şi statuia Coloana Ciumei, situată iniţial pe locul ceasului cu flori, dintre magazinul Bega şi Hotelul Continental, mutată în 1970 în Piaţa Unirii.
Procesiunea s-a repetat anual, pe 15 mai, multă vreme. Tot de atunci, Timişoara a devenit cunoscută ca locul unde conflictele interetnice sau pe teme religioase sunt aproape inexistente.
Ce coincidenţă fericită – iată, că după aproape 300 de ani (280 ani), ziua de 15 mai revine ca zi de referinţă în lupta cu o pandemie! Chiar dacă încă ne păzim, e bine să ne amintim că unirea în cuget şi rugăciunea împreună sunt bine-primite înaintea lui Dumnezeu!
Şi tot frumos ar fi, dacă în spiritul ecumenic al Timişoarei, liderii noştri spirituali ar încerca să reediteze Rugăciunea Unirii!
E oare coincidenţă şi faptul că monumentul se află în Piaţa Unirii?”. Scrisoarea trimisă ÎPS Ioan al Banatului, este semnată cu adâncă pioşenie de Gheorghe Mihalaş.
