Catedrala mitropolitană din Timișoara își serbează cel de-al doilea hram al sfântului lăcaş, care-l are ca patron spiritual pe Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş, în perioada 14 -16 septembrie, cu un program bogat de manifestări.
Joi 15 septembrie, slujbele religioase au început la miezul noptii, cu Sfânta Liturghie, iar seara, în prezenţa multor credincioşi, se va oficia la ora 21 Paraclisul Sfantului Iosif.
Miercuri seara la ora 21 a avut loc tradiționala procesiune cu sfintele moaște, când de asemenea au participat sute de credincioși.
Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş s-a născut în 1568, în Dalmaţia şi a ajuns mitropolit al Banatului la vârsta de 80 de ani, după moartea întâistătătorului de la Timişoara. El a devenit un simbol al creştinismului bănăţean, după ce, prin rugăciuni, a reuşit să oprească un incendiu care a mistuit partea de apus a Timişoarei. Astfel, Dumnezeu a trimis o ploaie peste oraş, focul s-a stins, iar urbea a scăpat de prăpăd. La ieşirea din chilia sa, mitropolitul Iosif avea pe dosul palmei stângi încrustat semnul Sfintei Cruci, ca şi când ar fi fost ars cu fierul înroşit.
Iosif de la Partoş este cunoscut pentru vindecările miraculoase pe care le-a săvârşit atât în timpul vieţii, cât şi după trecerea la cele veşnice. În momentul în care a murit, la mănăstirea de la Partoş, clopotele bisericilor au început să bată singure, creştinii fiind înştiinţaţi, astfel, că mitropolitul Iosif a fost, cu adevărat, un sfânt.
Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fostboficiată de un sobor de trei ierarhi, în frunte cu Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan.
Catedrala Mitropolitană din Timişoara este una dintre cele mai izbutine monumente arhitecturale din ţara noastră. Situată în centrul oraşului, la încrucisarea celor mai importante artere de circulaţie, catedrala închinata Sfinţilor Trei Ierarhi impresionează prin dimensiunile ei însemnate, prin specificul arhitectural şi prin învelisul de ţiglă smalşuită, care străluceşte minunat în lumina soarelui.
Catedrala a fost construită între anii 1936 şi 1940, după schiţa arhitectului Ioan Troianescu, fiind declarată monument de artă pentru arhitectura, pictura şi sculptura ei. Construcţia propriu-zisă a catedralei a început în anul 1936, prin sfinţirea pietrei de temelie, de catre episcopul Andrei Magieru al Aradului. Lucrările de zidire s-au întins pe aproape cinci ani, catedrala acoperind o suprafaţă de peste o mie şi cinci sute de metri pătraţi cu un volum al interiorului de peste cincizeci de mii de metri cubi.
Catedrala are nu mai puţin de unsprezece turle, din care turnul principal are aproape optzeci şi patru de metri. Construcţia are o lungime 60 m şi o lăţime de 32 m. La slujbele săvârşite în aceasta pot lua parte in jur de 5000 de credinciosi. In turnurile catedralei sunt asezate sapte clopote mari, deosebit de puternice. În toamna anului 1946, dupa zece ani de efort, noul locaş mitropolitan, împodobit cu cele mai bune şi mai alese opere, aştepta solemnitatea târnosirii şi încredinţării cultului pentru care a fost destinat. Astfel, a fost aleasa ziua de 6 octombrie 1946 ca zi a marelui praznic al ortodocsilor din Banat.
La această mare procesiune a participat însuşi patriarhul Nicodim Munteanu şi regele Mihai I, alături de ierarhi din Sfântul Sinod şi reprezentanţi din toate colţurile pământului românesc.
Din cauza celui de-al Doilea Razboi Mondial, finisajele şi picturile interioare şi exterioare au fost finalizate însă abia în anul 1956. Stilul arhitectural al Catedralei Mitropolitane din Timişoara îmbină tradiţia religioasă romană cu cea bizantino-moldovenească. Cu firide sub streşini, cu bolte înstelate în interior, cu discuri lăcuite într-o multitudine de culori, acest stil poate fi regăsit şi în mănăstiri precum Cozia sau Prislop, tipice secolului al XIV-lea.
