Foto Darius Georgiu
Județele Timiș și Arad produc câteva milioane de tone de cereale anual, arată statisticile, dar nu există o piață locală puternică de desfacere pentru aceste cantități.
Cea mai mare parte, 80%, ajunge în portul Constanța, iar de acolo ia drumul exportului. O cantitate mică ajunge în Italia, iar alta este consumată de porcii de la Smithfield.
Darius Georgiu, producător de cereale, vicepreședintele Camerei de Comerț Industrie și Agricultură Timiș și președintele secțiunii Agromalin, a explicat:
“La carne și la lapte, e bine, avem fabrici și abatoare în Timiș, dar stăm prost cu procesarea cerealelor, fiindcă aproape toată producția, materie primă de înaltă calitate, este exportată și să nu uităm că adevărații bani se află la procesatori care aduc prin produsele lor plus valoare”.
Pe fermierul care duce grâul din Timișoara în portul din Constanța îl costă 35 de euro pe tonă transportul.
Georgiu a calculat că suma de 35 de euro ar putea fi oferită în plus producătorului. Dacă ar exista procesare pe Timiș, mori și unități de panificație, fabrici de ulei și de zahăr, ar putea înghiți măcar 1 milion de tone.
Totuși, cum se pot construi aceste fabrici? Darius Georgiu a venit și cu soluțiile.
El susține că este destul de simplu. Se pot asocia 5 – 7 – 9 fermieri nu obligatoriu într-o cooperativă, fiindcă în conștiința românilor idea de cooperativă trezește resentimente și frici care provin din comunism.
Cel mai eficient este înființarea unui SRL și se pot desfășura cu ușurință activități economice, fiindcă prin cooperative este mai dificil și e mai greu să îi aduni pe fermierii într-o asemenea asociere.
Un SRL este mai eficient și se adaptează cel mai ușor regulilor economice. Se poate administra mult mai facil și eficient. Va fi înființată și adunarea generală a acționarilor.
Un SRL e foarte simplu de gestionat și e mult mai transparent. Poți verifica fondurile și ce profit faci.
Așadar, 5 -9 fermieri care împreună ar lucra 10.000 de hectare ar construi o moară, iar alături o fabrică de panificație, unde să proceseze cerealele, să obțină ulei, pâine și alte produse de panificație, pentru a ieși pe piață cu produsul finit, să aducă plusvaloare, nu cu grâul materia primă.
Din câmp, kilogramul de grâu pleacă astfel cu un preț, iar prin procesare, prin crearea de produse finite, această sumă se poate tripla sau mult mai mult.
Darius Georgiu a mai adăugat:
“Acesta este marele avantaj al procesării cerealelor. Obții o multiplicare a valorii materiei prime, provoci și un consum local sau poți chiar exporta valoarea adăugată, produsul finit.
Atunci poți da și un preț mai mare producătorului, poți tăia și prețurile de transport care sunt uriașe până în Constanța sau Italia”.
Mai mult, ca să duci grâu dur foarte căutat în Italia pentru panificație, fermierul trebuie să plătească 50 euro pe tonă.
Acești bani foarte mulți pot rămâne aici pe plan local. 25 euro dai la producător, iar cu 25 euro rămași ți-ai recupera investiția în moară.
Darius Georgiu lucrează 120 de ha în Jimbolia, Sânandrei și Orțișoara, pe cultură mare, grâu porumb și floarea soarelui. În total produce câteva sute de tone de cereale pe sezon. Grâul îl vinde la o multinațională.
