Interviu cu ing. Balla Levente, fermier, vicepreședintele Asociației Crescătorilor de Suine Autohtone Bazna și Mangalița din România, singura acreditată pe țară, cu sediul administrativ în Arad, coordonatoarea rasei Bazna și Mangalița și a Registrului genealogic.
Domnule Balla Levente, câți producători de Bazna și Mangalița sunt în județul Arad, membri în asociație?
Avem 7 crescători de rase autentice dovedite cu certificat de origine, cu un număr de 200 de capete, dar în realitate în județ sunt mult mai mulți. Pe aceia noi nu îi cunoaștem. Nu știm cât de autentice sunt rasele lor de suine. E ca și cum ai o mașină, dar nu ai talon la ea.
Domnule Balla Levente, fermierii acuză unele carențe ale Programului de sprijin pentru Bazna și Mangalița. Care ar fi acestea?
În Programul Bazna și Mangalita există trei entități: producătorul, beneficiarul și procesatorul. Inițiatorii programului trebuiau să facă un preț de achiziție al pieței, la care să adauge doi-trei lei subvenția pe animalul viu. Așa trebuia să fie, dar nu este. Așadar e o carență a programului. A doua carență este că nu există procesatori în fiecare județ. Sunt mulți producători care ar livra și mulți beneficiari care ar cumpăra, dar există o lipsă de procesatori. Acest program a început cu stângul din păcate. Nu toți porcii care intră aici sunt rasa Mangalița dovedită cu certificat, mulți purcei sunt metiși, iar alții, pur și simplu, păroși și sunt confundați cu Mangalița.
Ce ar fi de făcut?
De aceea noi lucrăm la Legea trasabilității animalelor de rasă autohtonă –Bazna și Mangalița. Porcul trebuie urmărit de la producător, la cumpărător și până ajunge pe masa consumatorului. Vrem să finalizăm proiectul, fiindcă în România nu există o lege specifică acestor suine autohtone în conservare. De aceea ne împotmolim deseori în multe probleme unele imposibil de rezolvat, cum ar fi chestiuni de producție, de subvenție sau de bunăstarea animalelor. Pe aceste probleme Asociația Crescătorilor de Suine Autohtone Mangalița și Bazna a depus memorii la Ministerul Agriculturii și la Comisia de Agricultură din Camera Deputaților.
De ce e nevoie de această Lege a trasabilității?
Existând această normă juridică, beneficiarul ar ști exact ce are în farfurie. Va fi sigur că bucata de carne provine de la un purcel autohton autentic. Atunci, îi poți exclude și pe escroci. Cumpărătorul are convingerea că plătește ceea ce vrea să cumpărare. În plus, Legea trasabilității animalelor autohtone ne-ar ajuta să accesăm și alte tipuri de fonduri și am putea lucra mai mult pe reproducție. Există Legea 185 care limitează la 400 de scroafe numărul minim la care poți accesa fonduri.
Prețul de 250 lei pe purcel este corect?
Un cost de producție al unui animal de rasă autentică este impus pe undeva la 250 lei pe purcel, dar costul real cu care îl putem vinde cu adeverința de origine este de 110 euro la vârsta de 8 săptămâni.
Credeți că românul e interesat să consume carne și produse de carne de Mangalița?
Asta este treaba asociației noastre să deschidă ochii consumatorilor. Asta vrem noi să facem să venim în sprijinul acestui program. La noi, în România, nu este o tradiție în a consuma carne de Mangalița sau Bazna. Mulți nici nu știu ce sunt aceste rase și chiar se feresc să le cumpere. Unde se mai consumă carne și produse din carne din aceste două rase de mare calitate sunt în București, Brașov, Timișoara, Arad și Cluj. Aici există și oamenii cu bani care își permit să cumpere cu 13 lei kg de carne. Există această nișă pe piața din România și noi încercăm să o dezvoltăm. Noi cu asociația suntem prezenți la toate târgurile, evenimentele gastronomice și de agricultură din țară. Vrem să ne vadă cetățeanul să înțeleagă că existăm și încercăm să producem două rase autohtone de suine, care le face bine la sănătate.
