Eroziunea puternică a solului, furtunile, seceta ce devine tot mai devastatoare de la an la an, alunecările de teren, dar şi lipsa pădurilor au declanşat unul dintre cele mai periculoase fenomene pentru agricultura din Timiş – deşertificarea pământurilor. Teritoriul judeţului Timiş este acoperit în proporţie de 11% cu păduri, iar la nivel naţional procentul este de aproximativ 27%, în timp ce Uniunea Europeană cere ca un procent de 32% din teritoriu să fie împădurit. Virgil Bunescu, fermier, cultivator de cereale din Giarmata, a declarat că de aceea este nevoie urgentă de crearea unui fond mutual de ajutorare, în caz de calamităţi naturale. “Mersul este către deşertificare, iar dacă nu se iau măsuri de contracarare a secetei, atunci va fi grav. Noi nu am fost obişnuiţi să luptăm cu seceta, dar dacă mergi în Israel, de exemplu, ai să vezi că acolo, iarna, se fac bazine sau lacuri pentru acumularea apei. Pentru asta este nevoie de investiţii, cu sprijin de la Ministerul Agriculturii şi de la Guvernul României. Avem nevoie urgentă de un fond mutual de ajutorare a fermierilor, dar pentru acest lucru trebuie să fim organizaţi, iar noi nu suntem. Pentru a ne convinge că este necesar acest fond de ajutor pentru agricultori, eu cred că trebuie să ajungem la o situaţie limită, de calamitate extraordinară, şi nu vorbesc numai de secetă. Înfiinţarea unui fond mutual ar fi o premieră pentru agricultura românească. Trebuie să ne organizăm, altfel nu vom putea reuşi nimic”, a declarat Virgil Bunescu. “Trebuie înfiinţat un fond mutual de ajutor al agricultorilor. De aceea, fermierii trebuie să înţeleagă că în situaţii limită, de dezastru, trebuie să fim solidari şi să ne ajutăm între noi. Trebuie să avem responsabilitate şi să ne organizăm, dar politica ne-a dezbinat pe mulţi dintre noi”, a declarat Doru Nicolae Moţoc, directorul fermei AgroMoţ, din Sânnicolau Mare. Pentru ca situaţia să fie şi mai critică, societăţile de asigurări nu încheie poliţe pentru secetă şi pentru îngheţ. În 2012, numai 20% dintre fermierii din Timiş şi-au asigurat culturile, iar seceta a calamitat până la 40% din cultura de floarea soarelui şi porumb. Chestiunea irigaţiilor se dezbate an de an, de la marea secetă din 2007, când cele mai multe dintre culturi au fost distruse de temperaturile extreme, iar în partea de Sud a României au fost calamitate în totalitate. Atunci, Ministerul Agriculturii a înaintat un program de extindere a irigaţiilor în întreaga ţară, dar se pare că acest program s-a blocat şi numai în 2012, după marele dezastru, s-a deblocat.
