Fundaţia Pentru Voi Timişoara marchează, miercuri, Ziua Mondială a Sindromului Down

Fundaţia Pentru Voi Timişoara marchează, miercuri 21 martie, Ziua Mondială a Sindromului Down, sub sloganul “Sindromul Down nu ne definește!”. Beneficiarii fundaţiei au pregătit decorațiuni pe această tema, au purtat îmbrăcăminte viu colorată, diversificată, în spirit de solidaritate cu colegii lor cu Sindrom Down, pentru care este organizată o petrecere în fiecare centru.

De asemenea, miercuri, Fundaţia Pentru Voi a aniversat 11 ani de funcționare a Centrului de zi Ladislau Tacsi, destinat adulților cu dizabilități intelectuale severe și multiple. A fost primul centru înființat în țară pentru acest grup puternic dezavantajat, “exclușii între excluși”. „Și dacă suntem profund recunoscători pentru că am reușit să -l menținem funcțional în toți acești ani, în profida tuturor dificultăților, nu putem să nu ne exprimăm supărarea și revoltă din cauza că sunt atât de puține servicii sociale în țară pentru adulții cu dizabilități severe și multiple!  Mulțumim dnei. prof. Erika Tacsi pentru că a fost alături de noi la aniversare!”, a subliniat Laila Onu, directorul Fundaţiei Pentru Voi Timişoara.

Cu acest prilej, prezentăm scrisoarea Clarei, către parlamentarii români

Stimată doamnă Deputat,/Stimate domnule Deputat,

Vă mulțumesc că sunteți deputatul meu!
Vă mulțumesc pentru faptul că în fiecare zi, într-un fel sau altul, sunteți vocea mea în Parlamentul României.
Astăzi, 21 martie, este Ziua Internațională a Sindromului Down.
Numele meu este Clara. Am 13 ani și Sindrom Down.
Știu de la mama și tata că problemele țării sunt multe și complicate, dar astăzi vă rog frumos să-mi acordați puțin din timpul dumneavoastră.
Alăturat găsiți un document despre felul cum învață copiii cu dizabilități din România și despre cum ne puteți ajuta. Eu și alți zeci de mii de copii cu dizabilități din România avem nevoie de sprijinul dumneavoastră ca să putem merge la școală, o școală primitoare, alături de toți ceilalți copii, ca să putem trăi independent și să putem întoarce contribuția noastră către societate și cei dragi.
Eu am avut ocazia să trăiesc și să merg la școală alături de toți copiii un an de zile în Statele Unite ale Americii. Acolo am învățat să spun primele cuvinte la vârsta de 12 ani, mi-am făcut prieteni și am fost în excursii.
Acum, acasă, în România, nu merg la școală. Pentru că nicio școală nu este adaptată nevoilor mele.
Vă mulțumesc că m-ați ascultat și vă rog să aveți încredere în mine.
Incluziunea în educație este posibilă și face minuni.

Cu drag,

CLARA

Comentarii

comentarii