Contraeditorial
Comentarii prilejuite de o carte excepțională:
Morile din Banat, de Radu Trifan
Moara este printre cele mai vechi invenții pe care le-a scornit mintea omului. Când omul a devenit agricultor, a apărut și moara. Ciclul miraculos al împlinirii hranei, de la semănatul și recoltatul rodului pământului până la coacerea pâinii nu poate exista fără trecerea prin moară.
De câțiva ani buni, mai exact din 2019, asociația non-guvernamentală ”Acasă în Banat”, poate cea mai harnică organizație de voluntari din această parte de țară, redescoperă morile din Banat. Le-a inventariat pe toate, începând cu morile de apă, în cadrul proiectului ”Țara Morilor de Apă”. Nu mai puțin de 243 de mori de apă (82 în funcțiune, 47 funcționale dar oprite, 114 nefuncționale) din județul Caraș-Severin, în peste 100 de localități au fost identificate, fotografiate, cartografiate. De atunci multe dintre ele au fost reparate, repuse în funcțiune prin benevolatul entuziaștilor tineri membri ai asociației.
Dar generoșii voluntari nu s-au ocupat doar de morile Banatului. Observând că multe dintre fațadele specifice caselor vechi ale satelor bănățene se află în stare de degradare, au pornit acțiunea ”Colorează satul” (Color The Village). Începând cu Eftimie Murgu (2019), Racovița (2020), Ilidia (2021), Fărășești (2022), Valeapai (2023), alternând acțiunea în cele două județe ale Banatului, zeci de case vechi au revenit la frumusețea de odinioară prin zugrăvirea fațadelor, refacerea unor elemente decorative, folosirea de materiale și tehnici tradiționale. Ca în cazul morilor, sute de tineri au reușit să refacă ceea ce autoritățile locale, complet nepăsătoare la conservarea vechii arhitecturi a satelor, nu au încercat (măcar!) în zeci și zeci de ani.
O încununare a proiectului cu morile a fost lansarea, în toamna anului trecut, a unei adevărate monografii ”Morile Banatului”. Apărută în condiții grafice excepționale, cartea album inventariază nu mai puțin de 410 mori existente în Banatul românesc în prezent, de toate categoriile – de la cele care utilizează pentru funcționare energia apei până la cele care folosesc electricitatea. Sunt prezentate date și în legătură cu alte sute de mori dispărute. Textul care însoțește numeroasele fotografii de o înaltă calitate artistică bucură și uimește cititorul. Domnul Radu Trifan, autorul acestui minunat volum – totodată și entuziastul președinte al asociației ”Acasă în Banat” – , nu folosește doar o limpede limbă română, ci și dovedește cunoștințe adecvate de istorie, statistică, tehnică și arhitectură. Un film documentar care tratează aceeași temă, precum și o expoziție itinerantă, au întregit la modul superlativ acest proiect excepțional, unic, după știința mea, în România.
Cred că neasemuită în țară este și întreaga activitate a asociației ”Acasă în Banat”. Membrii asociației au înțeles că nu există un simbol mai potrivit pentru perenitatea existenței umane într-o comunitate sătească decât moara. Degradarea morilor vechi din Banat este simptomatică pentru degradarea satelor bănățene, tot mai depopulate. După dezastrul cooperativizării comuniste, satul bănățean, mai ales cel cărășan, nu și-a revenit, cu excepția celor din jurul orașelor prospere, cum este cazul Timișoarei. Cu cât te depărtezi mai mult de un oraș, degeaba e peisajul mai pitoresc, degeaba e mai multă liniște, morile se dărâmă pentru că nu mai au ce măcina…. Și așa se prăbușesc, începând cu zugrăveala, și casele pustii, complet abandonate sau părăsite de cei plecați la oraș. Zona cea mai dragă sufletului meu, Valea Almăjului, deși cea mai bogată în mori de apă, este și cea mai afectată de sinistrul cauzat de neputința adaptării la timpurile postcomuniste.
Majoritatea – dacă nu toți – membrii asociației ”Acasă în Banat” sunt născuți după 1989. Ei sunt dovada că spiritul civic, manifestat în cazul de față prin dragostea față de patrimoniul satului bănățean, este pe cale să renască. Copii crescuți după Revoluție care au ajuns adulți harnici (nota bene: trebuie să recunoaștem că nu sunt toți așa…), dar sunt dezămăgiți de evoluția societății românești, au două feluri de atitudini cu privire la ce-i de făcut și de ales în viață: fie încearcă să părăsească România cât pot de repede pentru a-și găsi un rost aiurea în lume, fie rămân în țară și încep lupta: lupta contra inerției actuale, lupta contra nedreptăților care par că nu se mai sfârșesc, lupta contra nulităților care, din nefericire, conduc de prea multe ori țara asta lăsată bogată și frumoasă de la Dumnezeu.
Am credința și speranța că doar românii care gândesc și făptuiesc asemenea tinerilor voluntari din asociația ”Acasă în Banat” vor schimba în bine România!
Sorin Pescariu
P.S. La câteva luni după apariție, tirajul acestui volum minunat, ”Morile Banatului” este epuizat. Nu pot decât să-i doresc autorului reușita unei noi ediții, cu un tiraj pe măsura valorii! Este un album document care ar trebui să nu lipsească din casa oricărui bănățean, din biblioteca tuturor iubitorilor de cărți.
