Fiind ACASĂ, în România, la Bocșa am avut bucuria să particip la mai multe spectacole în care unul dintre actori este din orașul meu ! Este vorba de tânărul actor Alexandru Moldovan.
Așa că am luat legătura cu Alexandru și am realizat un interviu. De asemenea am colaborat cu el, ca actor și mi-a interpretat două nuvele, ce sunt postate pe You Tube.
Adalbert GYURIS: – Pe vremea ta au mai fost spectacole școlare unde se recitau poezii sau chiar se puneau în scenă mici spectacole de teatru ?
Alexandru MOLDOVAN: Nu, nu au existat asemenea spectacole la Bocșa, mi-as fii dorit, însă cred ca pe viitor vor exista! Am mari speranțe în Bocșa din viitor, sunt convins ca vor mai apărea și alți actori cu care sa se mândrească acest oraș frumos!
– Cum ți-a venit ideea să faci actorie?
-În clasa a unsprezecea nu știam ce să fac, eram nehotărât cu totul, după puțin timp am văzut un anunț pe internet cu lecții de actorie la Teatrul de Vest din Reșița, si am zis să încerc. Aceasta a fost cea mai bună idee din viața mea.
– A fost greu examenul la Institutul de Teatru?
– Da, a fost foarte greu. Au fost trei probe, prima probă a fost scrisă, grilă din piese de teatru și un eseu dintr-o selecție de filme. A doua probă a fost practică, trebuia să citesc un text la prima vedere, să interpretez niște poezii, povestiri, fabule, monologuri, să cant, să dansez, și să improvizez pe anumite poezii. A treia probă a fost tot interpretare și improvizație, dar împreuna cu un partener, și desigur recitarea unor poezii, povestiri și ce mai aveam în repertoriu (primele două probe erau eliminatorii).
– Ce spun foștii tăi colegi de liceu, vecinii și prietenii tăi din Bocșa de alegerea ta?
– Toată lumea îmi spune că am făcut alegerea cea mai bună, că sunt făcut pentru asta. La început unii erau puțin sceptici, dar după ce am intrat la facultate s-a schimbat tot.
– A fost un moment în care ți-a părut rău că ai ales acest drum frumos și greu?
– Momente grele au fost la tot pasul, dar niciodată nu mi-a părut rău de alegerea făcută. Pentru a face aceasta meserie e nevoie de sacrificii, viața personală pe care ai avut-o înainte va dispărea aproape de tot.
– Ce colegi ai avut și a rămas că o să țineți legătura?
– Am avut destul de mulți colegi, dar cu unii încă țin legătura destul de mult, cum ar fi: Vlad Brumaru, Cătălin Bucur, Matei Arvunescu (din altă generație), Theodora Ghenea, Maria Alexandra Florea, Cristiana Luca, Paul Nistor, Nicolae Parpală, Ionut Gavrila, Adelaida Zamfira, Ana Ioana Macaria.
– Ce amintiri ai din timpul studenției?
– Zilele si nopțile petrecute în facultate, repetiții, petrecerile din cămin și bineînțeles acele roluri mici din studenție, dar să nu uităm și de prieteniile făcute, actorii mari pe care i-am întâlnit, dar și doi mari regizori cu care am lucrat Alexandru Darie și Gelu Colceag.
– De ce nu ai ales să rămâi în București?
-Am vrut să rămân, asta îmi doream, dar înainte de pandemie cu puțin timp, primăria capitalei a dat ordin ca toți colaboratorii din teatre sa fie dați afară din toate spectacolele în care jucau deoarece nu erau suficienți bani pentru ei. Angajări nu se făceau pentru că erau posturile blocate, iar de jucat, jucam și pe gratis, doar ca să joc. A venit pandemia și am plecat acasă o perioada de timp. După ce s-au redeschis teatrele tot nu erau bani pentru colaboratori și angajări în București nu se făceau, așa că am văzut tot pe internet anunțul cu, concursul de angajare la teatrul din Reșița, pe care l-am și câștigat. Am venit aici fiind și aproape de casă, dar pe viitor cine știe, poate se ivește o altă șansă în altă parte.
– Te rog să-mi promiți că vei participa la casting pentru film. E mare diferența între a juca într-o piesă și a interpreta un rol într-un film?
– Am fost la casting de film, dar din nefericire nu am avut noroc. Diferența dintre cele doua constă în primul rând în gândul pe care îl ai, la film este important să ai un singur gând când este camera pe tine, deoarece camera îți citește fiecare gest, fiecare gând. La teatru poți să joci mai multe planuri. Mimica feței la film trebuie sa fie una mai realistă, mai mică, iar cea de la teatru una mai exagerată în anumite locuri, depinde și de sală, și de public, și de genul de spectacol în care joci.
– Dintre actorii cu care ai jucat, care a fost cel mai interesant?
– Nu pot să spun că am avut un contact foarte direct, dar am jucat într-un spectacol în care era și Șerban Pavlu, si l-aș alege pe el. Lejeritatea cu care făcea lucrurile să pară reale m-a frapat.
– Acum joci la Reșița. Este o diferență între teatrele din București și cel din capital județului Caraș-Severin?
– Este o diferență destul de mare. În primul rând este diferit spectatorul, nu vreau sa-l denigrez pe cel reșițean, dar acesta are nevoie de educație teatrală, nu toți, dar sunt cazuri. Nu venim la teatru doar să râdem, există și drame și tragedii, însă publicul din Reșița le digeră greu. În al doilea rând e vorba de miza ta ca actor, e important să te vadă cineva care îți poate deschide niște uși, în București se întâmplă asta, aici e foarte greu.
– De reușita unui spectacol depinde și de colegii de scenă și chiar alți factori ? Spectatorii din provincie, concret cei din Reșița sunt la fel ca și cei din București?
-În primul rând trebuie să avem grijă unii de ceilalți, fiecare om din teatru trebuie să fie implicat pentru a face spectacolul posibil. Reușita depinde de toți, actori, regizor, mașiniști, director, si la final spectatorul. Da, este o diferență mare, cum am spus și la cealaltă întrebare, fiecare teatru are spectatorii lui.
Dragă Alexandru suntem din același oraș și pentru mine este o mare onoare că te cunosc!
Îți doresc să fii sănătos, să ai parte de multe împliniri, cu bucurii și sunt convins că vei continua pe acest drum și că vei ajunge acolo unde îți dorești și de fapt îți este locul !
Comentarii
comentarii
