Mitropolitul Banatului, IPSS Nicolae, la onorabila vârstă de 88 de ani, mai adaugă o icoană de lumină, de împlinire la lumea ortodoxiei româneşti. Cel mai longeviv mitropolit din Patriarhia României, dar şi din Europa de Est, Mitropolitul Nicolae este un reper moral, un model incontestabil al bunăvoinţei, înţelepciunii şi modestiei. 4 martie, duminica ortodoxiei, este şi data celor 50 de ani împliniţi în slujba credinţei, în aceeaşi mitropolie. Este unic! Pentru palmaresul priorităţilor bănăţene, am putea spune că este un alt prilej de bucurie, nu de mândrie, pentru că IPSS Nicolae m-ar mustra: mândria nu este de la Dumnezeu! Pentru 4 martie se preconizase un moment aniversar, la Filarmonica Banatului, dedicat IPSS Nicolae, dar fără… binecuvântarea Mitropolitului Nicolae! În marea sa modestie, Mitropolitul Nicolae nu doreşte onoruri, glorii, sărbătoriri… În marea sa credinţă, el rămâne la modelul lui Hristos: numai Cezarul are nevoie de „partea” sa. Hristos nu a avut nevoie de monede din aur, nici de coruri de sclavi. Acelea au fost ale împăraţilor romani, corupţi şi stricaţi, aşa cum, azi, lumea coruptă şi deteriorată moral şi spiritual are nevoie de „medalii din aur” pentru a se face strălucitoare! Mitropolitul nu a dorit nici o sărbătoare, fie ea sinceră, fie ipocrită! La gala ce ar fi putut fi dedicată IPSS Nicolae, nu Mitropolitul Banatului ar fi fost în faţa lumii, pentru că nu ar fi putut fi prezent. Nu mitropolitul nostru ar fi fost la microfonul momentului, ci altul, al cărui nume nu îl voi rosti, nu îl voi scrie, cel puţin acum, la momentul aniversar, pentru că el , acel „altul” a uzurpat, din păcate, liniştea şi echilibrul spiritual al Mitropoliei Banatului. El este piatra grea a destinului… Mitropolitul Banatului a fost reperul multora dintre mai-marii Bisericii Ortodoxe Române. Lângă el s-au format Patriarhul României, Daniel, episcopi, vicari, preoţi de mir, diaconi, lângă el au stat, cu multă credinţă şi ataşament, mulţi oameni, ca nişte sfinţi, dar şi destui impostori, suficient de mulţi perverşi, persoane care au deteriorat, din păcate, starea de echilibru şi respectul pentru familia bisericii bănăţene. Mitropolitul Banatului nu are nevoie de spectacole largi, nici de lauri, el este, prin sine şi prin darul lui Dumnezeu, un ALES! Este, asemenea figurilor emblematice din cărţile sfinte, precum un sfânt. Aşa îl simt, aşa îl simte multă lume, aşa este perceput de oamenii de bună credinţă, de cei care îl cunosc cu adevărat. Mitropolitul Nicolae a fost, ca om, încercat de multe întâmplări, aşa cum, pe fiecare dintre noi ne încearcă Dumnezeu. Asta l-a întărit, l-a făcut şi mai frumos, şi mai demn, ales. Dumnezeu să-l ţină în pace pe IPSS Nicolae, iar pe vrăjmaşii săi, dacă poate, să-i ruşineze!