.jpg)
Boala autoimună tiroidiană
Afecţiunile tiroidei generează o serie de probleme reale, dar şi “mitice” referitoare la fertilitate. În marea masă a populaţiei, domneşte în mod fals idea că “afecţiunile tiroidiene”, indiferent de etapă şi tip, alterează fertilitatea. Acest lucru a fost valabil cu decenii în urmă, când un diagnostic, o evaluare de calitate, precum şi un tratament ţintit erau cu mult mai puţin posibile decât în zilele noastre. În egală măsură, afecţiunile netratate pot avea urmări atât pentru mamă, cât şi pentru făt.
Boala autoimună este o afecţiune extrem de frecventă printre femeile din Banat, cu incidenţa de până la 10%, în perioada fertilă. Evoluţia bolii este lentă, pe parcursul a ani sau zeci de ani, simptomatologia fiind una nespecifică: tendinţa de creştere lentă în greutate, edeme palpebrale matinale, apariţia frecventă, necircumstanţială a cearcănelor, oboseala, scăderea randamentului intelectual, dar în cazul sarcinii asociază risc crescut de avorturi spontane, de sarcini oprite în evoluţie, infertilitate, subfertilitate, hiperprolactinemie funţională secundară.
Marea problema vis-a-vis de sarcină şi afecţiunile tirodiene este determinată de faptul că tiroida fetală, deşi prezentă din săptămâna a 10-a de viaţă intrauterină, devine complet funcţioanală la finele săptămânii 20 de sarcină. În acest interval de timp, tiroda mamei îşi creşte singură funcţia, pentru a asigura nevoile sporite ale binomului mamă-făt. În caz de boală autoimună, definită prin prezenţa în sânge a anticorpilor antitiroidieni, acest fenomen natural de adaptare a organsimului matern este modificat şi implicit nu se efectuează adaptarea perfectă la nevoile mamei şi copilului. Cea mai frecventă complicaţie este hipotirodia mamei (clinică sau subclinică). Diagnosticul se face exclusiv prin analize de laborator şi ecografie tiroidiană.
Riscurile bolii autoimune netratate şi neechilibrate corespunzător sunt următoarele: prematuritate (risc x1.8), subfertilitate, infertilitate, 15% risc crescut de avort spontan, hipertensiune gestaţională, depresia intra şi mai ales postpartum, hipotrofie fetală sau, în cel mai rău caz, hipotirodie fetală.
Chiar dacă screeningul universal este preferat, determinarea ac anti tiroperoxidaza 9Ac anti TPO cu evaluare endocrinologică este obligatorie la următoarele categorii de femei: antecedente familiale sau personale tiroidiene, alte boli autoimune personale sau în familie, diabet zaharat, istoric de sarcini oprite în evoluţie, vitiligo, expunere la radiaţii, exces cunoscut sau deficit evident de iod, vârsta înaintată a mamei.
Tratarea corectă şi din vreme a acestei patologii asigură o fertilitate bună, o evoluţie corectă şi, mai ales, corespunzătoare a sarcinii, respectiv un nou-născut cu calităţi la maximul potenţialului lui.
Dr.D – Dana Stoian
medic primar endocrinolog, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara. http://www.nutritietimisoara.ro/
Comentarii
comentarii
