Disputa, dar și discuția (discuțiile) iscate pe tema porumbeilor, au devenit un subiect aproape incoerent, la Timișoara. Propunerea unui HCL privind nehrănirea sistematică a porumbeilor este o idee inteligentă, dar înțeleasă greșit.
Cu ani de zile în urmă, într-o vacanță, fiind la Veneția, pe o terasă elegantă, cu o cafea și un croasant proaspăt, am primit ”vizita” unui porumbel simpatic, dar cerșetor. Cu inima înmuiată, am rupt din croasant dându-i ”mesagerului păcii” părți din bunătatea mea. Într-o singură clipă, un chelner, elegant și amabil, mi-a spus: ”Vă rog să nu mai hrăniți porumbeii, nu avem voie să facem asta, Veneția are multe clădiri istorice, o să fim amendați”. Recunosc, eram pentru prima oară într-o astfel de situație, m-am simțit jenată, dar am respectat regulile. Apoi, un prieten bun, arhitect, mi-a explicat cât de agresive sunt excrementele porumbeilor, ce substanțe acide conțin, iar în Viena este, la fel, interzisă hrănirea acestor păsări, numite ”șobolanii aerului” , pentru atitudinea lor păguboasă față de minunățiile arhitecturale.
Niciunul dintre inițiatorii HCL-ului de la Timișoara nu a cerut agresiv ca ei să nu fie alintați de un bunic sau de nepoțeii lui, cu o mânuță de firimituri, dar hrănirea sistematică este o agresiune împotriva istoriei clădirilor minunate a le Timișoarei, opera unor arhitecți europeni incontestabili.
Orice plimbare prin Piața Victoriei este o dezamăgire încărcată cu mormane de excremente de la porumbei, pe jos, la baza clădirilor, pe bănci, ca să nu mai vorbim despre partea superioară a clădirilor unde și-au făcut cuiburi. Din cuiburi coboară cu iz greu aceleași materiale… biologice. Aceste imagini sunt parte din imaginea Timișoarei? Greu de admis. Greu de acceptat. În numele afecțiunii noastre pentru porumbei, nu putem să nu acceptăm ideea europeană că trebuie rezolvată această problemă. Nimeni nu dorește să ucidă porumbeii! Nimeni nu a afirmat asta. Dar porumbeii știu să își procure singur hrana. Dumnezeu a făcut păsările Cerului dându-le libertatea de a supraviețui. Deci să nu exagerăm cu eufemismele emoționale!
Va fi nevoie de o investiție, sunt sigură: gurile de intrare în poduri trebuie blocate, e nevoie de benzi cu țepi, speciale pentru păsări, pentru ca ele să nu mai stea pe palatele superbe ale orașului, mai sunt alte numeroase măsuri tehnice, suple, elegante, ce nu omoară porumbei, dar ocrotesc minunăția arhitecturală a Timișoarei.
Porumbeii sunt ”mesagerii păcii” , dacă sunt albi și dresați. Porumbeii sunt spaima arhitecților, fiind considerați un fel de ”vagabonzi” ai aerului, precum unii câini (sărmanii) fără stăpâni. Între cele două ipostaze, noi, cei care iubim orașul, nu vrem un oraș murdar și pictat cu excremente pestilențiale.
