„Frăţia Sf. Ioan Nepomuk şi a Sf. Fecioare s-a constituit după modelul societăţilor similare care funcţionau la Viena, Praga etc. Ea a fost înfiinţată la 3 aprilie 1724, deoarece statutele îi fuseseră aprobate în acea zi prin decret al episcopului de atunci al Cenadului, contele Ladislau Nádasdy.
În prezent, statutele şi decretul se păstrează la Timişoara, în arhiva Capitlului catedral al Cenadului, demonstrând că scopul principal al Frăţiei era asocierea pentru a ocroti bunul renume al semenilor împotriva calomniatorilor, păstrarea curăţeniei moravurilor şi realizarea unor acţiuni milostive pentru săraci, pentru prizonieri etc.
Frăţia i-a avut în conducerea ei întotdeauna pe cei mai de vază demnitari mireni. Primul ei rector a fost comandantul cetăţii Timişoara (recucerită la 1716), feldmareşalul-locotenent Franz von Wallis. Fondurile băneşti ale Frăţiei, constituite prin danii pioase, au fost în anul 1735 îndeajuns de consistente pentru a se începe construirea Spitalului Sf. Ioan Nepomuk (în prezent, Spitalul călugărilor mizericordieni) (vezi actele păstrate în arhiva Capitlului catedral al Cenadului).
În deceniul al şaptelea al secolului trecut, Frăţia Sf. Ioan Nepomuk a fost dizolvată.
Numele Frăției este legat de statuia Sf. Nepomuk și a Sfintei Fecioare. Această statuie a fost înălţată încă în anul 1722 în apropiere de biserica franciscanilor din provincia Bosnia. Potrivit cu Istoria reşedinţei iezuiţilor, acolo s-a ţinut slujbă încă la 16 mai 1722. Atunci când s-a înfiinţat la Timişoara Frăţia Sf. Ioan Nepomuk, aceasta s-a obligat să întreţină statuia mereu în stare bună.
În 1753, Frăţia a comandat la Viena un monument nou, sub forma unei coloane, pe care l-a adus la Timişoara. În partea de sus a acestui monument se aflau statui frumoase reprezentându-i pe Sf. Fecioară Maria, pe Sf. Ioan Nepomuk, pe Sf. Sebastian şi pe Sf. Carol Borromeu, iar soclul era ornamentat cu câteva basoreliefuri şi cu şase îngeri aşezaţi separat, aşa cum poate fi văzut încă totul şi în zilele noastre, chiar dacă nu în cea mai bună stare de păstrare. Monumentul a fost ridicat exact pe amplasamentul vechii statui, cu toate că Frăţia Sf. Ioan Nepomuk dorise iniţial să-l înalţe în mijlocul pieţii, cu faţa spre Corpul de gardă principal (vezi documentul păstrat în arhiva Comandamentului General Bănăţean).
Monumentul a fost sfinţit de abia în anul 1756, Frăţia obligându-se cu acest prilej să asigure întreţinerea lui prin fondurile provenind din colecte.
Declaraţia în acest sens se păstrează în arhiva Capitlului catedral al Cenadului. Este din data de 17 mai 1756, fiind semnată de rectorul, consultorul şi sindicul de atunci ai Frăţiei (contele Perlas, preşedintele Administraţiei Ţării, generalul de artilerie baron Engelshofen, generalul-comandant interimar şi consilierul minier Hübner).” Costin Feneșan, Note la Anton von Hammer, „Istoria ciumei în Banat”, Timișoara, ed. Diacritic, 2011. (sursa:muzeulbanatului.ro).
