”Ne gândim la această expoziție de mai bine de un an… Pentru că ne-am dorit ca Doamna Cristina Renard să se poată bucura de vernisaj, am tot amânat urcarea ei pe simezele Galeriei Rotonda. Astăzi, Dumneaei ne privește dintre stele…!”, explică organizatorii.
”Până în 12 martie, vă așteptăm să vă lăsați purtați în Timișoara văzută prin ochii Cristinei Renard. Dincolo de o sensibilitate aparte, răzbate, din acuarelele sale, dragostea față de orașul ei natal, față de locurile și de oamenii lui… și o tandrețe care îmbrățișează privitorul la prima vedere”, este mesajul reprezentanților Casei de Cultură Timișoara.
Cristina Renard (1938-2023)
S-a născut la Timișoara și a copilărit la Tomnatic, satul înființat de coloniștii francezi din Lorena, sosiți în Banat în 1772, odată cu al doilea val de colonizare a șvabilor. Bunicul din partea mamei, Haman Dominik, proprietarul fabricii de cărămidă Haman din Tomnatic, a înscris-o la secția franceză a școlii primare din localitate, iar Adam Willkomm, preotul catolic căruia îi plăcea să picteze, i-a dăruit setul său de culori. Când tatăl ei s-a întors din deportarea în URSS, Cristina Renard s-a mutat la Timișoara, unde, în ultimii ani de liceu, a frecventat cursurile de artă ale maestrului Julius Podlipny.
A fost studentă la Facultatea de Arte Plastice din Cluj. Exmatriculată pentru „origine socială nesănătoasă”, deoarece bunicii din Tomnatic fuseseră deportați în Bărăgan, a revenit la Timișoara și a continuat cursurile de artă cu maestrul Podlipny, dar și la alte cercuri de artă și tabere de creație ale vremii.
De la desenul academic a trecut la peisaj în tehnica de acuarelă pe hârtia udă, în culori vii, ce aminteau de curentul fauvist. A devenit un membru activ al lumii artistice timișorene, fiind, o perioadă, președinta asociației „Romul Ladea”. A expus frecvent, în Timișoara și în țară. La sfârșitul anilor ‘80 a fost nevoită să-și întrerupă activitatea de creație, din cauza scăderii accentuate a vederii. După mai multe operații, a reușit să-și recapete parțial acuitatea vizuală, pictând frecvent cu ajutorul unei lupe.
Seria de peisaje citadine din Timișoara este realizată în tehnica uscată. Foarte detaliate, pline de farmec, acuarelele seamănă mai degrabă cu desenele de arhitectură și redau orașul și trecătorii, în diferite momente și anotimpuri. Piața Unirii, Piața Operei și canalul Bega sunt locurile care apar cel mai des, iar Piața Libertății este evocată, plină de nostalgie, în vremea când se putea sta la umbra copacilor, pe bancă sau la porumbei.
Acuarelele citadine ale Cristinei Renard au fost expuse adesea, la Timișoara (Casa Adam Müller Guttenbrunn, Infocentru, Primăria Timișoara, Biblioteca Universității ș.a.) și la Jimbolia, în Casa Stefan Jäger, iar calendarul cu lucrările ei a fost tipărit anul acesta pentru a 14-a oară.
Comentarii
comentarii
