Şomajul în Caraş-Severin n-a atins niciodată cifre catastrofale, dar el a fost, totuşi, o constantă a involuţiei economice a judeţului. Un judeţ monoindustrial, care nici acum n-a ieşit din zodia unei industrii a cărei stea a cam apus. Caraş-Severinul şi Reşiţa depăşesc cu greu era „coşului de fum”, marea majoritate a angajaţilor rămânând încă în industria siderurgică şi a construcţiilor de maşini. Industrii care dau semne de oboseală, rămânând cu greu la o cotă acceptabilă. Reşiţa şi judeţul, în general, spun analiştii, n-a cunoscut atât de pregnant unda de şoc a crizei economice, pentru că aici, în ultimii ani, nu s-a aşezat nici un mare investitor. În afară de ruşii de la TMK (Combinatul Siderurgic) şi de elveţienii de le INET Group (UCMR), nici un investitor de anvergură nu a decis că această zonă reprezintă un interes cert pentru investiţii mari. De aceea, pericolul concedierilor masive pare a nu se contura în următoarea perioadă. Au mai plecat oameni, dar nu masiv. TMK, de pildă, a disponibilizat câte 29 de persoane, raportat la aproape 3.000 de angajaţi. 29, spun gurile rele, ca să nu fie 30, pentru că din acel moment ar fi considerat că uzina face concedieri colective şi apar alte drepturi pe care le pot avea cei ce rămân fără serviciu. Se pare că nici grupul de firme UCMR, aflat într-o scădere de formă și din cauza ultimelor evenimente în care a fost implicată fosta conducere, nu va proceda la concedieri colective şi nici celelalte firme cărăşene. Din nefericire, CET Energoterm contrazice teoriile de catifea privind șomajul, pentru că ei au pus pe liber aproape 200 de oameni, chiar dacă unii dintre ei vor fi reangajați. Asta nu înseamnă că nu e greu. Numai că judeţul Caraş-Severin n-a explodat niciodată de bunăstare şi, în aceste condiţii, toată lumea aproape că s-a obişnuit, din păcate, cu involuţia economică. Dar marile temeri ale cărăşenilor se leagă în ultimii ani, în general, de caracterul monoindustrialist al judeţului lor. Dacă odinioară acest element economic ţinea de o faimă seculară a acestor locuri – exploatările industriale ale Reşiţei sunt mai vechi cu doi ani decât Statele Unite – a existat tot timpul îngrijorarea că acest aspect onorant poate deveni un handicap. Mai ales în condiţiile în care industria intra în declin. Dacă, însă, sectorul minier a colapsat pur şi simplu în Caraş-Severin, industria siderurgică şi cea constructoare de maşini, chiar dacă nu mai funcţionează la parametrii de altă dată, rezistă încă. Pe de altă parte, paradoxal, numărul agenţilor economici a crescut, în Caraş-Severin, în ultima perioadă. Din păcate, capitalul social subscris cu această ocazie este foarte mic sau deloc, ceea ce înseamnă multe dintre aceste întreprinderi sunt de tip persoane fizice autorizate sau întreprinderi individuale.
