O mamă şi-a abandonat copiii în Timişoara, la un capăt de pod. Patru copii au fost lăsaţi acolo, cu nepăsare, în voia soartei. Au avut noroc. Au fost găsiţi şi luaţi din braţele nepăsării. Mama, de asemenea, a fost găsită, este din judeţul Sibiu şi s-a trezit pe străzile Timişoarei. Cum a ajuns mama aici?
A fost la azilul de noapte, iar apoi la adăpostul „Generaţie tânără” din Recaş. De aici a fugit iar pe străzi şi şi-a lăsat copiii în voia sorţii. Au fost salvaţi… „În cele 4-5 zile cât a stat la noi şi cât am luat legătura cu primăria din Nocrich, am trimis hârtie la Protecţia Copilului şi la primărie, ca să poată lua atitudine, pentru că din păcate legile noastre sunt proaste. Un judeţ nu poate găzdui oameni din alt judeţ. Pentru a putea ajuta asemenea oameni ar trebui să fie un program naţional. Cred că a văzut foarte bine această femeie cum a fost la azilul de noapte. Dimineaţa a plecat cu copiii şi a venit plină de râie şi de păduchi la noi. Am avut patru colegi şi doi voluntari de la Consulatul Onorific al Spaniei, care au lucrat la despăduchere. Nici nu vă puteţi închipui cum au fost. Întrebarea noastră a fot – cum au stat zece zile la azilul de noapte în halul acesta şi cât de răspândaci de boli şi de probleme sunt ei în societate”, spune Mariana Petersel, preşedintele Asociaţiei Generaţie Tânără din Recaş.
„Mie îmi pare rău de copii, copiii chiar ar trebui să fie îngrijiţi, să crească ca nişte oameni normali”
Comportamentul ei a fost violent şi acolo. „Comportamentul ei a fost violent şi cu copiii şi cu toată lumea. Plus că copiii nu au nici o valoare educativă. Fetiţa cea mare unde apuca acolo făcea pe ea, în pat, pe hol, WC-ul nu-l folosesc deloc, jucăriile nu i-au interesat. La asemenea copii ar trebui cel puţin 2-3 oameni până când îi stabilizezi, în trei schimburi, fără prezenţa mamei, mama este un element nociv când copiii sunt alături de ea şi sunt în halul acesta, înseamnă că ea este total dezinteresată. Copiii sunt nevinovaţi, în 13 august am scris la Sibiu pentru salvarea copiilor. Statul nu are nici resurse suficiente şi nici mecanisme pentru problemele acestea. Pe zi ce trece avem tot mai multe probleme cu copiii, cu tinerii, aceste probleme se amplifică pe zi ce trece. Noi nu putem să o ţinem, ei legile le ştiu foarte bine. A spus – mă duc să mă plimb. A fost şi în data de 15, şi în 16. Că a avut telefon la ea, că nu a avut, nu ştiu să vă spun. Eu nu am dreptul să-i iau telefonul, să-i fac percheziţie, nu sunt organ de coerciţie. Eu am putut să-i dau de mâncare, am putut să-i spăl pe copii, să-i despăduchez, să le schimb hainele. Le-am dat haine suficiente. Mie îmi pare rău de copii, copiii chiar ar trebui să fie îngrijiţi, să crească ca nişte oameni normali…”, spune Mariana Petersel.
